Curtea Constituțională a dat publicității motivarea deciziei prin care a constatat că există un conflict constituțional între Guvern și DNA prin investigarea de către procurori a modului în care a fost realizată și apoi adoptată OUG 13.

Majoritatea judecătorilor constituționali au văzut că DNA a anchetat oportunitatea și legalitatea actului, în timp ce Livia Stanciu, fosta șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a văzut că au fost anchetate eventualele fapte penale din jurul acestei ordonanțe de urgență.

„Curtea reține că aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar (...). Așadar, doar Parlamentul poate decide soarta actului normativ al Guvernului, adoptând o lege de aprobare sau de respingere. (...) Având în vedere prevederile constituționale invocate, Curtea constată că nicio altă autoritate publică, aparținând altei puteri decât cea legislativă, nu poate controla actul normativ al Guvernului din perspectiva oportunității actului de legiferare", se precizează în motivarea CCR.

Curtea Constituțională a mai apreciat și că tot ceea ce DNA a prezentat drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor sunt doar aprecieri personale sau critici formulate de autorii denunțului formulat cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern, iar în acest caz se impunea clasarea dosarului.

„Toate faptele reclamate priveau în realitate aspecte legate de procedura de adoptare a unui act normativ, respectiv aspecte de oportunitate și legalitate care nu cad sub incidența controlului organelor de cercetare penală, indiferent de încadrarea juridică stabilită de către procuror. Întrucât, doar prin ea însăși, adoptarea actelor normative nu poate constitui elementul material al unor infracțiuni, Curtea constată că faptele reclamate prin denunțul care a stat la baza întocmirii Dosarului nr.46/P/2017 (...) nu pot intra sub incidența legii penale, indiferent de încadrarea juridică dată”, se arată îm motivare.

CCR: Parchetul a investigat oportunitatea și legalitatea

În opinia CCR, prin decizia procurorului de începere a urmăririi penale în acest caz s-a încălcat principiul separației puterilor în stat, dar nu a notat faptul că, în urma primirii sesizării penale procurorul era obligat conform legii să înceapă urmărirea penală in rem în termen de trei zile.

CCR a mai constatat că, prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată OUG 13/2017, DNA și-a arogat o competență ce poate conduce la un blocaj instituțional.

„Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor”, mai scriu judecătorii constituționali.

„Prin urmare, Ministerul Public nu are competența de a desfășura activități de cercetare penală cu privire la legalitatea și oportunitatea unui act normativ adoptat de legiuitor", se mai precizează în motivarea CCR.

Livia Stanciu: CCR trebuia să verifice dacă actele procurorilor au depășit competența constituțională

Fosta șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut o opinie contrară, astfel că a redactat propria motivare a votului său. 

„În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate că în cauză nu există un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public — Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție și Guvernul României, deoarece, față de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenței Guvernului de inițiere și adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017", se arată în opinia separată a Liviei Stanciu.

În opinia Liviei Stanciu, CCR trebuia să verifice dacă actele concrete realizate de procurori au depășit competența constituțională a Ministerului Public, încălcând totodată competența Guvernului de adoptare a unui act normativ concret.

„Altfel spus, nu s-a cerut Curții Constituționale doar pronunțarea unei decizii de principiu, ci pronunțarea mai întâi asupra unor acte și acțiuni concrete ale unei autorități publice (Ministerul Public) și a efectului acestora, nu doar a aptitudinii lor, de a determina un conflict juridic de natură constituțională, și abia apoi, în situația constatării unui astfel de conflict, să statueze de principiu în sensul arătat (să statueze, pentru viitor, asupra competenței celor două autorități publice părți în conflict”, se precizează în documentul citat.

Livia Stanciu apreciază că DNA, prin începerea și apoi extinderea urmăririi penale, a acționat în urma unei sesizări legale, conformându-se normelor de procedură, situație în care activitatea procurorilor este expresia unor competențe constituționale proprii, neputând fi identificată, în stadiul actual al anchetei, o imixtiune în activitatea de legiferare specifică Guvernului.

„Altfel spus, activitatea menționată ar putea avea aptitudinea să conducă la un conflict juridic de natură constituțională, dacă ne-am imagina că ar avea ca obiect oportunitatea și constituționalitatea OUG 13/2017, iar nu fapte penale. Dosarul penal în discuție se află însă în faza de urmărire penală in rem, care (...) are un caracter esențialmente nepublic, iar din documentele depuse la dosar nu rezultă că s-a anchetat oportunitatea sau legalitatea/constituționalitatea ordonanței (...), ci fapte penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat prin denunțul formulat, dispunându-se apoi, prin ordonanță a procurorului, extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi, și ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse în denunț", se mai menționează în opinia separată.

Livia Stanciu mai apreciază că instanța constituțională a depășit limitele sesizării cu care a fost învestită și care privea raporturi juridice și competențe ale altor autorități publice.

„Constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională constând inclusiv în încălcarea competenței Parlamentului și a competenței Curții Constituționale de către Ministerul Public, Curtea a depășit limitele sesizării cu care a fost învestită, sesizare care privea raporturi juridice, respectiv competențe ale altor autorități publice (Guvernul și Ministerul Public). Oricum, nu poate fi opusă competența specială și specializată a Curții Constituționale de control al constituționalității actelor normative, competenței Ministerului Public de a ancheta posibile fapte penale săvârșite în legătură cu adoptarea respectivelor acte normative, în sensul că această competență a Curții Constituționale nu o poate înlătura pe cea a Ministerului Public”, mai notează Livia Stanciu.

Decizia CCR din 27 februarie, luată cu majoritate de voturi, este definitivă și general obligatorie.

Întreaga motivare a CCR poate fi consultată aici.