În motivarea deciziei, Curtea Constituționează a stabilit că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei de abuz în serviciu. În caz contrat ar putea fi acuzată pasivitatea legiuitorului care are determina apariția unor situații de incoerență și instabilitate.

Decizia CCR a fost luată după ce fosta soție a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana, a ridicat o excepție de neconstituționalitate privind abuzul în serviciu.

Motivarea completă a Curții Constituțională poate fi accesată aici.

„Curtea a considerat că delimitarea dintre diferitele forme de răspundere juridică și răspunderea penală nu poate avea drept unic criteriu tipul actului normativ încălcat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv un act de reglementare primară (lege sau ordonanță a Guvernului) sau un act normativ administrativ, ci, dimpotrivă, reținând posibilitatea ca în cazul săvârșirii unei fapte prin încălcarea unei legi sau ordonanțe a Guvernului să poată fi incidentă atât răspunderea penală, cât și alte forme de răspundere extrapenală, cum este cea disciplinară, administrativă sau civilă, Curtea a reținut, drept criteriu suplimentar, gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale, respectiv necesitatea existenței unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite gravități a vătămării a drepturilor sau intereselor legitime rezultate din comiterea faptei”, explică judecătorii constituționali.

Judecătorii nu doar spun că ar trebui să existe un prag, dar și obligă Parlamentul să îl legifereze.

„Însă, cu toate că Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituționalitate asupra măsurilor adoptate. (...) Curtea a statuat că legiuitorultrebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opțiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor și exigențelor constituționale

Curtea Constituțională a mai reținut că, în exercitarea competenței de legiferare în materie penală, „legiuitorul trebuie să țină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale”.

Curtea a mai reținut că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a săvârșirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce a determinat instanța de contencios constituțional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, fapta poate fi calificată drept infracțiune.

Curtea a mai remarcat și că sarcina aplicării principiului "ultima ratio" revine, pe de-o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, responsabilitatea de a reglementa și aplica, în acord cu principiul anterior menționat, prevederile privind "abuzul în serviciu", ține atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât și de organele judiciare (Ministerul Public și instanțele judecătorești).

Judecătorii CCR au explicat că nu este de competența lor să stabilească un prag pentru abuzul în serviciu, dar le-a cerut parlamentarilor să reglementeze ei acest lucru, dacă un prag este solicitat sau dacă, în opinia lor, acesta este necesar.

Guvernul a cerut respingerea

În punctul de vedere transmis Curții Constituționale, Guvernul condus de Sorin Grindeanu și cu Tudorel Toader la conducerea Ministerului Justiției, a cerut judecătorilor să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de Bombonica Prodana, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

 Livia Stanciu a fost singura care a cerut scoaterea „sfaturilor obligatorii” din motivare

„Instanțele constituționale, indiferent de rolul pe care îl au sau și-l asumă la un moment dat, mai mult sau mai puțin activ, nu pot deveni legiuitori. Curțile Constituționale nu fac politica legislativă, nu creează legi, ele doar asigură supremația Constituției în limitele competenței date de legiuitorul constituant. De aceea, orice considerente care tind să acrediteze un alt rol/alte competențe ale Curții Constituționale nu pot fi reținute, iar prezenta opinie concurentă este în sensul eliminării lor din cuprinsul motivării.”