Redăm intergral noua analiză a magistraților de la Forumul Judecătorilor din România, după cea publicată ieri:

FJR apreciază că aceste modificări nu vor avea ca efect mult clamata eradicare a „abuzurilor”, ci împiedicarea anchetării unor cauze penale, în special a celor complexe.

Constatarea, cercetarea și judecarea, în interiorul termenului de prescripție, a unor infracțiuni de corupție și asimilate, în care sunt implicați funcționari publici de rang înalt, poate deveni iluzorie, lipsită de orice rezultat practic de prevenire și combatere a fenomenelor infracționale.

În lipsa unor studii de impact, a unor cercetări sociologice și a unor evaluări criminologice, se va ajunge la o cvasi-imunitate de drept material a acestor funcționari publici, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă.

In aceste condiții, atragem atenția asupra faptului că modificările legislative vizând termenele de prescripție pot avea ca efect încălcarea a cel puțin nouă articole din Constitutia Romaniei.

Reducerea termenelor de prescripție face ca anchetarea acestor infracțiuni să fie iluzorie, iar nu efectivă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 16 alin.1 și 2 din Constituție: „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege”.

Conform art. 1 alin. 3 și 5 din Constituție: „(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate. […] (5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

În contextul în care, mai ales în cauzele complexe, cu prejudicii uriașe inclusiv pentru bugetul public, cercetarea și judecarea unor infracțiuni, în interiorul termenului de prescripție a răspunderii penale, nu sunt obiectiv posibile în raport cu mijloacele juridice de care dispun organele statului, persoanelor vătămate li se încalcă dreptul de proprietate, prevăzut de art. 44 alin. 1 din Constituție, în măsura în care remediile pe cale civilă aflate la dispoziția acestora nu conferă suficiente mijloace de restabilire a situației anterioare.

Imposibilitatea anchetării unor cauze complexe, având ca obiect infracțiuni de corupție sau asimilate (spre exemplu, fraude în materia achizițiilor publice care provoacă prejudicii de milioane de euro și denaturează mediul economic concurențial) poate îngrădi accesul liber la activități economice prevazut de art. 45 din Constituție.

Totodată, aceasta imposibilitate se poate transforma, prin evoluția fenomenului infracțional, într-o încălcare a obligației statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățeanului un nivel de trai decent, prevăzută de art. 47 alin. 1 din Constituție.

Împiedicarea Ministerului public să efectueze anchete contravine art. 131 alin 1 din Constituție, care prevede că rolul procurorilor este de a apăra „ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.” În raport de dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituție, această manieră de a reglementa termenele de prescripție are ca efect restrângerea dreptului de a proteja ordinea de drept și libertațile cetățenești, restrângere care nu se dovedește a fi nici necesară într-o societate democratică, nici proporțională cu situația ce a determinat-o (care, de altfel, nu este justificată sau explicată de legiuitor) și conduce la atingerea efectivă și de substanță a dreptului organelor judiciare de a investiga faptele cu privire la care se aplică prescripția redusă.

Persoanele fizice sau juridice, victime ale unor infracțiuni, își văd lipsite drepturile de o protecție penală adecvată, fiind periclitate drepturi constituționale pe care Statul are obligația de a le ocroti prin anchete efective, între care dreptul la viață (art. 22 alin. 1 din Constituție) sau dreptul la libertate și siguranță (art. 23 alin. 1 din Constituție), deoarece protecția acestora presupune, de cele mai multe ori, măsuri pozitive din partea statului, precum asigurarea unor anchete imediate și efective în privința funcționarilor publici obligați să asigure respectarea acestor drepturi.

În mai multe decizii, Curtea Constituțională a României a statuat că este nevoie de soluții legislative adecvate din punct de vedere al prescripției răspunderii penale, în situații care „reclamă nevoia unei reacții ferme din partea statului, o nevoie de dreptate ce nu se stinge prin simpla scurgere a vremii de la data săvârșirii lor”, reținându-se că „reacția din partea comunității constituie atât o datorie de conștiință, cât și o dovadă de respect față de soarta victimelor” (a se vedea Deciziile nr. 511/2013 și nr. 341/2014).

De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C‑105/14, Ivo Taricco și alții, că o reglementare națională în domeniul prescripției răspunderii penale, precum cea prevăzută în dreptul italian (prelungirea termenului de prescripție cu doar o pătrime din durata sa inițială), care a afectat procesele penale privind fraude grave în materia taxei pe valoarea adăugată, „poate aduce atingere obligațiilor impuse statelor membre prin articolul 325 alineatele (1) și (2) TFUE în ipoteza în care această reglementare națională ar împiedica aplicarea unor sancțiuni efective și disuasive într‑un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene”.

Judecător Dragoș Călin, Curtea de Apel București, co-președinte

Judecător Anca Codreanu, Tribunalul Brașov, co-președinte

Aproape toate modificările aduse de PSD-ALDE Codului Penal sunt în favoarea suspecților, inculpaților și chiar al celor deja condamnați, pentru că vor putea redeschide procesele în baza legii penale mai favorabile.

Același lucru s-a întâmplat și la modificarea Codului de Procedură Penală, unul făcut pentru îngrunarea realizării anchetelor și în ajutorul celor cercetați.