Decizia Curții de Apel București de a recunoaște pedeapsa cu suspendare executată de Alina Bica în Italia, în condițiile în care ea a fost condamnată cu executare în România, a stârnit critici serioase în sistemul judiciar.

„Hotărârea este nelegală, avem hotărâre de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care ne spune fix invers, în sensul că arestul la domiciliu exclusiv pe timp de noapte nu este detenție”, ne-a declarat un magistrat.

Într-adevăr, este vorba de hotărârea pronunțată de CJUE în cauza C-294/16 PPU, conform căreia articolul 26 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare „trebuie interpretat în sensul că măsuri precum arestul la domiciliu cu o durată de nouă ore în timpul nopții, însoțit de supravegherea persoanei în cauză prin intermediul unei brățări electronice, de obligația de a se prezenta zilnic sau de mai multe ori pe săptămână la o secție de poliție la ore fixe, precum și de interdicția de a solicita eliberarea de documente care să permită călătoria în străinătate, nu sunt, în principiu, având în vedere tipul, durata, efectele și modalitățile de executare a tuturor acestor măsuri, într-atât de constrângătoare încât să producă un efect privativ de libertate comparabil cu cel care rezultă dintr-o încarcerare și astfel să fie calificate drept „detenție””.

Decizia a fost luată în cazul unui polonez condamnat în propria țară la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare, polonez care a dispărut de la domiciliu înainte de pronunțarea definitivă. Prins în Marea Britanie 7 ani mai târziu, el a fost eliberat pe cauțiune și ulterior, aproape un an, a fost obligat să rãmână la adresa pe care o indicase, de la ora 22.00 pânã la ora 7.00 dimineața, sub supraveghere electronică. Extrădat în Polonia, el a cerut să i se considere nopțile petrecute acasă ca detenție, lucru neacceptat de CJUE.

În cazul Bica, CAB arată că „modalitatea de executare a pedepsei a presupus ca persoana condamnată să rămână în arest la domiciliu între orele 21 și 7, iar în perioada rămasă să meargă în mod obligatoriu la locul de muncă. Totodată, persoana condamnată a avut interdicția de a desfășura anumite activități și a frecventa anumite locații, indicate expres în hotărârea de recunoaștere”, astfel că a recunoscut „pedeapsa” executată de aceasta în Italia.

„Nu numai că nu există identitate între arestul la domiciliu noaptea și regimul deschis de la noi, dar avem practică unanimă în țară că arestul la domiciliu pe timp de noapte din Marea Britanie nu se deduce din pedeapsă în România”, ne-a declarat un alt magistrat.

Citiți continuarea pe PRESShub.ro.