Potrivit biroului de presă al IGPR, Săvulescu urmează să fie prezentat instanței pentru confirmarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv în luna martie contestația la executare formulată de fostul finanțator al clubului Dinamo, Dragoș Săvulescu, în care acesta solicita să-i fie anulată condamnarea de 5 ani și jumătate închisoare primită în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri din Constanța și Mamaia.

Dragoș Săvulescu a fugit în România înainte de a fi condamnat definitiv, el stabilindu-se în Italia, unde Curtea de Apel din Napoli i-a comutat pedeapsa într-una cu suspendare.

Decizia instanței din Napoli se aplică însă doar pe teritoriul acestei țări. Omul de afaceri figurează în continuare pe site-ul Poliției Române la rubrica "persoane urmărite", pe numele lui fiind emis un mandat european de arestare de către Curtea de Apel București.

Cazul lui Dragoș Săvulescu i-a determinat pe mai mulți condamnați să fugă în Italia, pentru a obține anularea sau executarea cu suspendare a pedepselor primite în România, printre care fosta șefă a DIICOT Alina Bica, fostul ofițer SRI Daniel Dragomir și fostul europarlamentar Marian Zlotea.

Pe 8 februarie, Dragoș Săvulescu, fost finanțator al clubului Dinamo, a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare cu executare, într-un dosar privind retrocedări ilegale de terenuri și plaje, în care fostul primar Radu Mazăre a primit 9 ani închisoare.

Un alt fost finanțator al clubului Dinamo, Cristian Borcea, a primit 5 ani cu executare, însă el a fost eliberat condiționat doar după 9 luni de detenție.

Dragoș Săvulescu a fugit din România înainte ca instanță să îl condamne definitiv și s-a stabilit în Italia, unde Curtea de Apel din Napoli a respins cererea României de extrădare. Mai mult, judecătorii italieni i-au transformat cei cinci ani și jumătate închisoare cu executare în doi ani și cinci luni, dar cu suspendare.În motivarea deciziei Curții de Apel din Napoli, judecătorii italieni spun că Dragoș Săvulescu are afaceri în Italia, vorbește limba italiană și nu se impune ispășirea pedepsei în România.

"Nu există motive să se impună persoanei urmărite ispășirea pedepsei în România, din moment ce executarea acestei pedepse în Italia, după recunoașterea sentinței străine, este mai conformă cu cerința resocializării sale efective, deoarece în Italia va fi mult mai aproape de prietenii săi și de interesele sale și va putea trăi experiența închisorii ca pe un moment de creștere a conștientizării valorii negative a faptelor comise mai degrabă decât ca pe un moment de aspră pedepsire ispășită foarte departe de propriul context familial, social și teritorial", se arată în decizia Curții de Apel din Napoli.