Fix 27 de ani au fost nevoie pentru ca evenimentele din 13-15 iunie 1990 să ajungă în fața judecătorilor. Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu sunt doar câteva nume din lista inculpaților. Patru morți și peste 1.200 de răniți.

Procurorii militari din Parchetul instanței supreme i-au trimis în judecată în dosarul Mineriadei pe fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculesc, Nicolae Dumitru, fost prim-vicepresedinte al Frontului Salvarii National și Mugurel Florescu, fost adjunct al procurorului general al Romaniei si sef al Directiei Procuraturilor Militare.

Aceștia sunt acuzați de infracțiuni contra umanității, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, din 13-15 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane, rănirea prin împușcare a altor trei, precum și vătămarea corporală și lipsirea de libertate a peste 1.200 de persoane.

Cu toții sunt accuzați de infracțiuni contra umanității.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada 11 - 15 iunie 1990, inculpații au decis, organizat și coordonat un atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației municipiului București, atac în care au implicat participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, potrivit unor surse judiciare.

În urma atacului au fost ucise prin împușcare patru persoane și au fost rănite prin împușcare alte trei.

De asemenea, 1.269 de persoane au suferit vătămări ale integrității fizice sau psihice, iar 1.242 au fost private de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic, „fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracțiunii”.

În dosarul Mineriadei a fost pusă în mișcarea acțiunea penală, pentru  infracțiuni contra umanității, și față de amiralul în rezervă Emil Dumitrescu, la data săvârșirii faptelor membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazemir Benedict Ionescu, fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, Adrian Sârbu, fost șef de cabinet și consilier al primului ministru în iunie 1990, Miron Cozma, fost președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”.

De asemenea, au fost puși sub acuzare Matei Drella, la data săvârșirii faptelor lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Burlec Plăieș, fost ministru adjunct la Ministerul Minelor, generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne, generalul (r.) Petre Petre, fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.

Filmul evenimentelor, prezentat, pe scurt, de procurori

Procurorii arată în rechizitoriu că pe 13 iunie 1990 peste două sute de persoane au fost ridicate și transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reținute până în după amiaza aceleiași zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

Concomitent, s-a pătruns în forță, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziționate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au  fost evacuate prin acte de  violență.

Conform hotărârii luate de către președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituțiilor de forță, precum și de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naționale, în Piața Universității au fost aduși muncitori de la Întreprinderea de Mașini Grele București, coordonați de directorul acesteia.

Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piața Universității împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanților.

Acțiunile întreprinse de autoritățile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanților, astfel că au fost incendiate sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații.

S-a făcut uz de armă cu muniție de război de către forțele de ordine, în aceste împrejurări fiind împușcate mortal 4 persoane, iar alte 3 au fost rănite, de asemenea, prin împușcare.

Represiunea autorităților a continuat, în zilele de 14 și 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii și muncitorii  din mai multe județe ale țării, care  deveniseră o adevărată forță de ordine, paralelă cu cele recunoscute și organizate potrivit legii.

În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului și alte persoane având legătură cu manifestațiile din Piața Universității, imaginile cu actele de violență comise de mineri pe străzile orașului fiind mediatizate în întreaga lume.

Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune și manipulare a opiniei publice de către autoritățile statului reprezentate de către inculpați, care au prezentat manifestațiile din Piața Universității într-un mod distorsionat și au acreditat ideea că ele sunt determinate de o așa-zisă ”rebeliune de tip legionar”.

Manifestanții care își exprimau opiniile politice au fost prezentați ca persoane cu ocupații infracționale, „elemente extremiste, reacționare”, fiind etichetați de președintele ales al României ca fiind ”golani”.

Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în cazărmi aparținând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990.

Date tehnice despre dosar

Dosarul (FOTO dreapta, Credit: Ionela Arcanu), care are peste 400 de volume cu un total de peste 117.000 de file, va ajunge pe masa unui judecător de cameră preliminară care va analiza dacă probele au fost administrate corect și dacă sesizarea instanței s-a făcut legal.FOTO Cretid: Ionela Arcanu 

Tot în această fază a procesului penal, inculpații pot ridica excepții și cereri. Judecătorul de cameră preliminară are la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a dispune începerea judecății sau trimiterea doarului înapoi la procuorri pentru a reface unele acte sau întreaga anchetă.

Rechizitoriul are peste 2.000 de pagini.