”Un alt mecanism identificat în relațiile comerciale ale SC Petrotel Lukoil SA este tranzacționarea cu entități înregistrate in jurisdicția off-shore și care sunt controlate de persoane față de care există un regim sancționator impus la nivelul Uniunii Europene. În ceea ce privește fondurile obținute din aceste tranzacții comerciale, se conturează ipoteza că sunt amestecate cu fonduri ilicite și ulterior externalizate în cea mai mare parte către entitățile afiliate SC Petrotel Lukoil SA”, scriu procurorii Parcheltului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în rechizitoriul din acest dosar, document obținut de Euractiv.

Pierderea Petrotel Lukoil SA în favoarea firmelor off-shore care nu fac parte din grup s-a cifrat numai în 2011 la peste 16 milioane de lei. În documentul studiat nu sunt dezvăluite nici identitatea acestor persoane și nici numele companiilor off-shore prin care aceste persoane au făcut operațiunile.

Conform procurorilor, în perioada 2003-2014, Petrotel Lukoil a făcut plăți externe în valoare de de 15.586.346.461 de euro și a avut încasări din străinătate în sumă totală de 11.277.752.032 de euro.

Parchetul susține că firma Lukoil și conducerea acesteia achiziționa țiței, de regulă din Kazakhstan, dar nu direct, ci prin intermediul a mai multor firme din Uniunea Europenă, ajungând astfel să facă achiziția la prețuri mai mari. Produsul finit rezultat din prelucrarea țițeiului era vândut mai departe de Lukoil cu prețuri mai mici decât costurile materiei prime și cele de prelucrare, rezultând astfel pierderi mari pentru compania din Ploiești.

Produsele finite, susțin anchetatorii, erau vândute în general către alte firme din grupul Lukoil.

În actul de acuzare, procurorii au descris pe larg ”mecanismul elaborat și practicat de către administratorii SC Petrotel Lukoil SA Ploiești pentru decapitalizarea propriilor resurse”, începând de la momentul importurilor materiei prime-țiței, continuând cu activitatea de procesare putătoare de prețuri de cost și terminând cu operațiunile de export-livrare intracomunitară, acestea reprezentând ”un tot unitar în cadrul angrenajului, ele având un raport de interdependență".

Procurorii dau exemplu faptul că, în 2011, firma din Ploiești a vândut, din producția realizată, cantitatea de 763.404,4 tone de produse finite ale căror costuri de producție au fost de 2.268.152.248 de lei cu suma de 2.181.560.089 de lei, rezultând astfel un minus de 86.592.159 lei.

Societățile comerciale beneficiare ale acestui tratament avantajos în ceea ce privește valoarea livrărilor aparțin grupului Lukoil, mai scriu procurorii.

Livrările către alte societăți decât cele din cadrul grupului Lukoil reprezintă, în 2011, 7,8 la sută din vânzările companiei, fiind efectuate în proporție covârșitoare către societăți tip off-shore, societăți care au fost înregistrate în paradisuri fiscale, în aceeași categorie putând fi încadrată și o societate înregistrată în Marea Britanie, dar care nu funcționează la sediul declarat și care nu a înregistrat și declarat tranzacțiile cu SC Petrotel Lukoil SA Ploiești, asa cum rezultă din informațiile furnizate de autoritățile din Marea Britanie.

În 2012, situația s-a repetat.

”Conform înregistrărilor contabile și a situațiilor financiare depuse la organele fiscale, SC Petrotel – Lukoil SA a realizat o pierdere contabilă de 88.261.497 lei, ce reprezintă pierderea din activitatea de exploatare", scriu procurorii.

Pierderile notate în contabilitatea Lukoil au continuat și în anii următori, iar în 2014 s-a înregistrat cea mai mare sumă: „308.035.026 lei, din care 234.275.613 lei reprezintă pierderea din activitatea de exploatare, iar 73.759.413 lei pierderea financiară generată in principal de împrumuturile de la acționarul majoritar al societății", detaliază procurorii în rechizitoriu.

„Este evident că SC Petrotel Lukoil SA nu și-a stabilit ca obiectiv să realizeze profit în România, acesta fiind externalizat atât către societățile din cadrul grupului cât și către mai multe societăți off-shore. Din totalul pierderii  de 409.3 milioane de lei aferente întregii perioade, 342.308.000 de lei reprezintă pierderea realizată ca urmare a tranzacțiilor derulate cu societățile afiliate (83,62% din total pierdere), diferența de 67.048.000 lei fiind aferentă relației comerciale derulate cu societăți din afara grupului. Această situație nu face altceva decât să întărească opinia că, în fapt, politica de afaceri practicată de SC Petrotel Lukoil S.A. a fost aceea de a transfera profitul din activitatea de producție către entități din cadrul grupului neînregistrate pe teritoriul României, cu scopul vădit de a nu constitui și datora statului român impozite și taxe sub forma de impozit pe profit", acuză procurorii.

În rechizitoriu, procurorii susțin că prin practicarea unor prețuri de vânzare inferioare costurilor de producție determinate, stabilite și urmărite de administratorii S.C.Petrotel Lukoil S.A., societatea comercială  s-a decapitalizat, iar pentru a susține fluxurile de fabricație a fost obligată să se împrumute de propria politica practicată, lucru pe care l-a și făcut. Astfel, în perioada 2008 – 2014, firma a împrumutat de la Lukoil Europe Holding BV – Olanda (acționar ei majoritar) , suma de 1.845.100.883 de dolari și 514.908.316 euro, sume care în bună parte au fost rambursate, dar care au generat dobânzi în valoare totală de 259.549.903 lei numai în perioada 2010 – 2013, acestea fiind înregistrate în contabilitatea societății", se mai precizează în rechizitoriu.

În perioada 2008-2014, Lukoil Ploiești a beneficiat din partea statului român de amânare la plată a TVA în valoare de aproape 6,1 miliarde de lei.

Procurorii îi acuză pe cei din conducerea Lukoil de comiterea unor infracțiuni de sute de ori. De exemplu, directorul Bogdanov Andrey Iurevici are nu mai puțin de 571 de acte materiale.

Ancheta în acest dosar uriaș nu este finalizată în totalitate. Procurorii au disjuns cercetările împotriva altor 42 de firme ce vor fi cercetate pentru evaziune fiscală și complicitate la spălare de bani.

Cei șase reprezentanți ai conducerii Petrotel Lukoil Ploiești trimiși în judecată în acest dosar sunt Bogdanov Andrey Iurevici, cetățean rus, director general și membru în Consiliul de Administrație al companiei, Andrei Rață, cetățean moldovean, și el membru în Consiliul de Administrație, Dan Dănulescu, director general adjunct, Duțu Dorel, contabil-șef, Voynstev Aleksey și Olga Kuzina, cetățeni ruși, ambii cu funcția de director general adjunct. O a șaptea persoană va fi judecată alături de ei, fiind identificată în rechizitoriu cu inițialele E. Y..

Cei șapte, alături de Petrotel Lukoil România și Lukoil Europe Holdings BV, vor fi judecați pentru spălare de bani și folosirea cu rea-credință a creditului societății, precum și pentru complicitate la aceste infracțiuni.

Prejudiciul total stabilit de procurori în acest dosar este de 7.597.094.338,10 lei, echivalent a 1.766.766.125,10 EUR. Procurorii au pus sechestru pe acțiuni ale Lukoil, pe primele de emisiune deținute de Lukoil Europe Holdings din Olanda și pe conturile Lukoil din România până la concurența sumei 2.007.103.675,74 euro.

Rafinăria Lukoil Ploiești s-a aflat anul trecut în centrul unui imens scandal cu conotații politice, după ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a decis, punerea sub sechestru asigurător a produselor aflate în depozitele și conductele Oil Terminal. Prejudiciul estimat era la acel moment de 1,039 de miliarde lei. În această dispută a intervenit atunci premierul Victor Ponta, care s-a declarat nemulțumit de sechestrul impus de procurori și a afirmat că acolo sunt 3.500 de angajați ”care trebuie să își primească salariile” și că acționarii ”nu fugeau cu conductele în Rusia".

În urma declarațiilor lui Ponta, sechestrul asupra bunurilor Petrotel a fost ridicat parțial. Cu toate acestea, Lukoil a amenințat cu închiderea rafinăriei.

Lukoil România deține o cotă de aproximativ 20 la sută din piața totală de produse petroliere la nivel național. În prezent, compania deține rafinăria Petrotel și comercializează carburanți printr-o rețea de 300 de stații de distribuție.