Un drum de 14 ani 

Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a început la 1 februarie 1993, cu prilejul semnării Acordului european instituind o asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și România, pe de altă parte. Acordul recunoștea obiectivul României de a deveni stat membru al Uniunii Europene și prevedea asistență financiară și tehnică din partea acesteia, potrivit unui documentar Agerpres.

Ministrul român al afacerilor externe, Theodor Meleșcanu, a depus, la 22 iunie 1995, la Paris, cererea oficială a României de aderare la Uniunea Europeană. Cererea de aderare era însoțită de "Strategia națională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană", semnată de liderii partidelor parlamentare, de președinții celor două Camere ale Parlamentului României și de președintele Ion Iliescu.

Comisia Europeană a propus, la 13 octombrie 1999, începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria și România, dar în ceea ce privește ultimele două state mai trebuia așteptată decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999. Cu prilejul summit-ului Uniunii Europene de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, liderii celor 15 state membre au votat, în prima zi a lucrărilor, începerea negocierilor de aderare a celor șase state, printre care și România, cu precizarea că momentul aderării se va produce atunci când statele vor fi îndeplinit condițiile de aderare.

Deschiderea negocierilor de aderare ale României cu Uniunea Europeană a avut loc la Bruxelles, la 15 februarie 2000, în cadrul Conferinței Interguvernamentale România-Uniunea Europeană, la nivel de miniștrii de externe ai celor 15 state membre cu delegația română condusă de ministrul afacerilor externe, Petre Roman.

La 11 martie 2004, Parlamentul European a votat, cu 374 de voturi favorabile, 10 împotrivă și 29 de abțineri, raportul referitor la candidatura României și Bulgariei de aderare la Uniunea Europeană.

Ceremonia istorică dedicată celei mai ample extinderi a blocului comunitar de la înființare până în prezent a avut loc la Dublin, la 1 mai 2004, prin care Uniunea Europeană a primit zece noi state membre - Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria.

România finalizează, din punct de vedere tehnic, negocierile de aderare la Uniunea Europeană la 8 decembrie 2004, la Bruxelles, prin închiderea provizorie a ultimelor două capitole: "Politica în domeniul concurenței" (cap. 6) și "Justiție și afaceri interne" (cap. 24), cu prilejul conferinței de aderare România-UE.

La 14 decembrie 2004, Comisia Europeană confirmă, în cadrul celei de-a XII-a și ultime Conferințe Interguvernamentale de Aderare a României la UE, desfășurată la Bruxelles, închiderea provizorie a tuturor celor 31 de capitole de negociere, urmând ca decizia politică de închidere a negocierilor să fie pronunțată de Consiliul European, în cadrul reuniunii de iarnă.

Parlamentul European a votat, la 16 decembrie 2004, raportul referitor la progresele României pe calea aderării la Uniunea Europeană, recomandând semnarea Tratatului de aderare în primăvara anului 2005 și aderarea efectivă, împreună cu Bulgaria, la 1 ianuarie 2007.

Cu prilejul Consiliului European, din 17-18 decembrie 2004, liderii europeni au aprobat ca Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE să fie semnat în aprilie 2005, iar aderarea ca state cu drepturi depline a celor două țări să aibă loc în 2007, cu obligativitatea continuării reformelor și îndeplinirii angajamentelor asumate.

După primirea în Uniunea Europenă, România are reprezentanți în toate instituțiile europene, iar cetățenii săi beneficiază de drepturile conferite de cetățenia europeană. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, toate documentele comunitare fiind traduse și în limba română.

Iar de la 1 ianuarie 2019, România preia, pentru prima dată, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene.

O misiune complicată pentru următoarele șase luni

Președinția Consiliului se asigură prin rotație între statele membre ale UE la fiecare 6 luni. În cursul acestei perioade, Președinția conduce reuniunile la toate nivelurile în Consiliu, contribuind la asigurarea continuității lucrărilor UE în cadrul Consiliului.

Președinția este responsabilă de avansarea lucrărilor Consiliului privind legislația UE, de asigurarea continuității agendei UE, a unor procese legislative bine organizate și a cooperării dintre statele membre. Pentru aceasta, Președinția trebuie să acționeze ca un intermediar onest și neutru.

Practic, Președinția are două misiuni principale: planificarea și conducerea reuniunilor din cadrul Consiliului și al grupurilor sale de pregătire; și reprezentarea Consiliului în relațiile cu celelalte instituții ale UE, în special cu Comisia și cu Parlamentul European. Astfel, rolul Președinției este de a încerca obținerea unui acord privind dosarele legislative prin triloguri, reuniuni de negociere informale și prin reuniuni ale Comitetului de conciliere.

Dosare importante de gestionat

Contextul în care se derulează Președinția României a Consiliului UE nu este însă unul simplu, pentru că în prima parte a anului 2019 vor avea loc alegeri pentru Parlamentul European, care vor determina și viitoarea componență a Comisiei Europene, dar este programată și prima ieșire a unui stat membru din UE. În plus, România va avea de gestionat și un subiect extrem de complicat - viitorul buget al Uniunii, mai ales în contextul plecării Marii Britanii, care va lăsa un gol de finanțare de 12-13 miliarde de euro anual.

Practic, Consiliul prezidat de România va avea o fereastră legislativă limitată pentru negocierile cu Parlamentul European, care îi va suspenda activitatea în aprilie, înaintea alegerilor din mai 2019.

În ceea ce privește Brexit, Președinția română va încerca să se asigure că retragerea Marii Britanii din UE să fie însoțită de un acord, astfel încât să fie evitat un „hard Brexit”, dar, în același timp, trebuie să gestioneze pregătirile pentru situația în care Regatul Unit iese din UE fără un acord.

Cadrul financiar multianual 2021-2027 este un alt dosar major, pe care actuala Comisie l-ar dori închis înainte de alegerile din mai, pentru a se asigura că bugetul va intra în vigoare înainte de debutul viitoarei perioade de programare.

Consiliul European din decembrie a trasat Președinției române sarcina de a avansa cât mai mult negocierile pe Cadrul financiar multianual, cu obiectivul de finalizare a negocierilor în toamna 2019.

Pentru a marca finalul unei ere - ieșirea Marii Britanii din UE - și pentru a discuta viitorul Uniunii post-Brexit, dar și în lumina noilor provocări internaționale, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a propus organizarea unui summit european la Sibiu, pe perioada Președinției române. Summitul de la Sibiu va fi un alt moment definitoriu al Președinției române, pentru că aici ar putea să se definească agenda viitoare și strategia Uniunii.

„Prioritățile Președinției române, grupate pe cei patru piloni - Europa convergenței, Europa siguranței, Europa actor global și Europa valorilor sunt articulate și strâns corelate cu agenda europeană și așteptările cetățenilor europeni. Aceste priorități reflectă asumarea unei situații de fapt și provocările la care trebuie împreună să facem față”, punctează Luminița Odobescu, reprezentantul permanent al României la UE.