În aceste zile teribile, veștile rele nu se mai opresc. Acum cîteva minute am aflat că a murit profesorul Vintilă Mihăilescu, scria Sever Voinescu, în cursul zilei de duminică, spre prânz, pe pagina publicației Dilema veche.

A fost un colaborator prețuit al revistei noastre. Inteligența și echilibrul său erau mereu susținute cu un umor fin, iar stilul său aparte de a îmbina rigoarea argumentării cu observația savuroasă făcea ca textele sale să fie, de fiecare dată, printre cele mai citite.

Vintilă Mihăilescu a întruchipat mai bine decît o putem face mulți dintre noi figura intelectuală a dilematicului. Revista noastră nu va înceta să revină mereu la articolele sale, înțelegînd nu doar să-i păstrăm memoria, ci și să-i promovăm în continuare publicistica. Întîlnirea dintre Vintilă Mihăilescu și Dilema veche a fost una dintre cele mai rodnice și mai frumoase povești culturale ale timpului nostru.

Păcat să s-a terminat. Odihnească-se în pace! (Sever Voinescu, duminică, 22 martie 2020)

În decembrie 2018, Vintilă Mihăilescu scria în Dilema veche un text pe care îl intitula:

"Dumnezeu nu are simțul umorului"

"Tatăl meu a fost un astfel de om serios, mai exact, un medic serios. Cu vederi largi, desigur, dar serios pînă în măduva oaselor.

Eu n-am avut altă soluție sănătoasă decît să-mi inventez un simț al umorului ca să contracarez și să scap de dominația seriozității paterne [...] Nu, chiar nu am vrut vreodată să fiu un om puternic, am vrut să rămîn la locul meu – iar asta nu din frică, pasivitate sau lipsă de voință, ci dintr-o epifanie a umorului: nu există oameni puternici!

Iar această revelație mi-a permis să am o viață fericită, nu în ciuda faptului că n-am devenit un bărbat puternic, ci tocmai pentru că am rămas un fragil bine temperat și la locul meu.

Mai mult, tocmai această senină marginalitate mi a permis să mă joc de-a puterea și cu oameni puternici, pentru că, prin această punere la distanță pe care ți-o oferă umorul, totul devenea atît de previzibil…" Dilema veche, decembrie 2018

 "În căutarea trupului regăsit", o analiză la rece, pe timpul internării în spital.

Păcat să s-a terminat. Odihnească-se în pace! (Sever Voinescu, duminică, 22 martie 2020)

În decembrie 2018, Vintilă Mihăilescu scria în Dilema veche un text pe care îl intitula:

"Dumnezeu nu are simțul umorului"

"Tatăl meu a fost un astfel de om serios, mai exact, un medic serios. Cu vederi largi, desigur, dar serios pînă în măduva oaselor.

Eu n-am avut altă soluție sănătoasă decît să-mi inventez un simț al umorului ca să contracarez și să scap de dominația seriozității paterne [...] Nu, chiar nu am vrut vreodată să fiu un om puternic, am vrut să rămîn la locul meu – iar asta nu din frică, pasivitate sau lipsă de voință, ci dintr-o epifanie a umorului: nu există oameni puternici!

Iar această revelație mi-a permis să am o viață fericită, nu în ciuda faptului că n-am devenit un bărbat puternic, ci tocmai pentru că am rămas un fragil bine temperat și la locul meu.

Mai mult, tocmai această senină marginalitate mi a permis să mă joc de-a puterea și cu oameni puternici, pentru că, prin această punere la distanță pe care ți-o oferă umorul, totul devenea atît de previzibil…" Dilema veche, decembrie 2018

 "În căutarea corpului regăsit", o carte scrisă în timpul perioadei din spital.

Fragment din carte - Boală, spital și mecanisme de apărare

Am asistat la câteva cazuri în care, la primirea diagnosticului de leucemie, unul dintre soți – n‑are importanță care – a leșinat. Când am primit aceeași veste, Ana și cu mine (evident discret și fiecare pe cont propriu) ne‑am dus fiecare la laptopul său și ne‑am informat despre categoriile de leucemii, tipurile de tratament, probabilitățile de remisiune etc. De ce ? Ca să nu leșinăm. - "În căutarea corpului regăsit", Vintilă Mihăilescu, 2019, București: Polirom