Antropologul Umbreș crede că "avem două lumi în față". "Una e mai mică, mai omogenă, (...) cealaltă e mare, eterogenă, organizată." A făcut observație pe teren la ambele manifestații, a PSD și a PRIDE și, surprinzător, face analogie între cele două.

- o analiză de Radu Umbreș, antropolog -

Au fost trei marșuri care au sintetizat trei forme de political agency în România contemporană. Să le zicem extremiștii, liberal-reformatorii, și conservatorii, care s-au coordonat la marșul Noii Drepte, Pride, respectiv mitingul PSD.

Numărul participanților e o estimare destul de bună a raportului între viziunile politice în acest moment. Vestea bună e ca the fringe loonies, legionarii, ortodoxia fundamentalistă, exact atâția sunt, o mână de oameni foarte vocali și dispuși să își asume o ideologie extremistă (tot atâția probabil sunt din extrema stângă, dacă nu și mai puțini). Nu am participat la marșul lor, așa nu pot să comentez mai mult.

La Pride au fost mai mulți oameni, explicabil prin liberalismul bucureștenilor (i.e. mărimea clasei de mijloc economică sau culturală). Însă mă uitam în jur la un moment dat și mă simțeam ca pe Facebook: erau mulți prieteni "reali” și mulți oameni pe care îi știam prin prietenii virtuale la prima sau a doua mână.

Și toți își dădeau seama că asta e bula, aici se oprește, indiferent cât de sute sau mii de indivizi le împărtășesc viziunea prin like, share, love, participare etc. Asta e orizontul-limită al liberalismului social în acest moment.

Deși evenimentul s-a referit strict la recunoașterea, acceptarea și acordarea de drepturi minorităților sexuale, cred că oamenii de la Pride, cu toată diversitatea lor de ideologii politice, pro/anticapitalism, pro/anti partide politice, reprezintă o formă de agentivitate politică care acceptă și chiar caută activ schimbarea, sunt dispuși să investească timp și efort pentru o cauză nepopulară la nivel național (chiar dacă absolut legitimă și chiar fashionable în sfera lor socială).

Au fost de 50 de ori mai mulți decat fundamentaliștii legionari. Dar 50 de ori mai puțini decât oamenii din Piața Victoriei.

Oamenii din bula mea oferă reprezentari hiper-simpliste ale susținătorilor PSD

Mi se pare paradoxal ca oamenii din bula mea sau împrejurimi oferă reprezentari hiper-simpliste ale susținătorilor PSD, care sunt mult mai diverși decat oamenii de la Pride. Aceștia din urmă, pe cât ne dorim fiecare să fim mai speciali și unici, suntem foarte asemănători, împărțim foarte multe afinități politice, sociale, culturale, morale, religioase.

Masa de sute de mii de oameni îmbrăcați în alb poate că sugerează un monolit, un stereotip care sa îi cuprindă pe toți, dar e o iluzie.

Doar m-am plimbat în rândul susținătorilor PSD, nu am recunoscut, bineinteles, pe nimeni, dar mi-am dat seama că îi cunosc pe oamenii ăștia, aproape la fel de bine ca pe cei de la Pride.

Am facut doi ani de etnografie într-un sat ca cele care trimit participanți, am recunoscut hainele, mâinile, fețele, formele de interacțiune și comunicare, funcționarii din primării, profesorii, mici afaceriști dependenți de stat, DGASPC-urile, VMG-ul, clienții și patronii politici, neamurile și cumetrii.

Toți au interese proprii, diferite rute ale vieții care i-au adus acolo, rețele sociale complexe și dinamice, obligații și sentimente diverse, nu sunt o turmă sau o masă de manevră. Sunt expresia unei forțe politice care dorește să păstreze lucrurile așa cum sunt, adevăratul conservatism din România, nu făcăturile CpF sau ND sau intelectualii "conservatori” (Patapievici, Papahagi, Neamțu sau amuzanții de la inliniedreapta trebuiau sa fie acolo, în Piața Victoriei, dacă luptau pentru valorile vechi, tradiționale, împământenite în societatea noastra de zeci și sute de ani, ce fac ei e inventarea tradiției top-down, probabil sinceră, dar complet anapoda cu istoria și societatea - end rant și nici că mai scriu vreodată despre ei. dixit.)

Avem doua lumi față în față

Una e mai mică, mai omogenă, mânată de valori relativ simple, chiar idealurile lor sunt greu de realizat prin schimbare socială.

Cealaltă este mare, eterogenă, organizată printr-o varietate de mecanisme sociale și culturale unite, prin evitarea schimbării percepute ca un cost, nu ca o oportunitate. Iar asta nu înseamnă că susținătorii PSD sunt cultural sau cognitiv axați pe conservatism - dimpotrivă, și ei ar vrea ca lucrurile să meargă mai bine, "sa se schimbe ceva în țara asta”.

Ei știu și pericolul schimbării și l-au trăit în mod repetat

Cum se schimbă și femeia de serviciu când se schimbă primarul, cum intervine statul și strică aranjamente locale funcționale (chiar dacă relativ ineficiente), că dracul cunoscut e mai bun decât cel necunoscut, că salariile, pensiile și ajutoarele sociale fluctuează imprevizibil și nu simt că au control asupra lor decat prin relații sociale și sprijinirea celor care au dovedit empiric că sunt mai capabili și mai interesați să le mărească.

Și dacă nu ei personal, atunci au un soț, o soție, un copil, un părinte, rude și neamuri, cumetrii și prieteni, șefi și subordonați care sunt interesați și cu care sunt solidari. Mai cred că cele doua lumi se cunosc întrucâtva, dar nu foarte bine și cu siguranță nu au încredere unii în ceilalți. Și aici ajungem la dramă, pentru că și unii, și ceilalti au nevoie de cealaltă lume.

Militanții LGBT trebuie să îi facă pe români să înteleagă punctul lor de vedere, justețea și raționalitatea cerințelor lor, așa cum mica minoritate de reformatori, liberali, visători la o țară ca afară sau măcar ancorată mai bine în modernism au nevoie să convinga și restul norodului că solutiile lor sunt mai bune.

La fel cum trebuie să își înțeleagă mai bine majoritatea concetatenilor și să își ajusteze principiile și obiectivele la realitate și mai ales să ia în seamă în mod serios și dorintele acestora care poate sunt altele decât cele cu care suntem familiari.

Dar și cei 250.000 din Piata Victoriei, și milioanele ca ei ar beneficia dacă lumea lor ar comunica cu lumea clasei de mijloc reformatoare, pentru că liderii și ideile conservatismului social nu le oferă nici solutții, nici un deal atât de bun pe cât ar putea primi de la societate.

Și viata lor ar putea fi mai bună dacă în urma unor reforme și institutii care să aducă modernitatea, libertatea economică și socială, statul de drept puternic și impersonal, egalitatea în fața legii și a șanselor de viață, organizare civică și politică bazată pe ideologii și interese comune. 

Unii, puțini dintre ei, ar pierde și acestia sunt cei care dețin puterea reală în acest moment, indiferent că sunt de la PSD, PNL, ALDE, UDMR sau alte partide semnificative, și care reusesc în acest moment, foarte bine după parerea mea, să mentina status-quo-ul și să cointereseze, manipuleze sau constrângă majoritatea populației în a susține the business as usual.

Nu știu dacă și cum sau cât de mult se va întâmpla această racordare între lumi, deși știu că nu este imposibil într-o societate în care bătrânii țărani au copii la oraș, tinerii ținuti la facultate din mica șpagă făcută de părinții funcționari încep să se vadă avantajele liberalismului, în care avem internet și putem să ne mișcăm oriunde în țara asta.

Dar cred că vorbim de zeci de ani până când structurile sociale de profunzime se vor modifica substanțial.

Și ultima chestiune.

Au fost un sfert de milion de oameni în alb. Câți dintre ei aparțin minorităților sexuale?

Estimarile maximale sunt de 10% din populația generală, cele minimale, de 1-2%. Dacă nu există vreun motiv de auto-selecție prin care homosexualii nu au participat la mitingul PSD (nu văd nici o explicație psihologică sau sociologică convingatoare), atunci au fost 5.000 de persoane cu orientare non-heterosexuală în Piata Victoriei.

Adică mai multi decât la Pride, dată fiind masa mare a susținătorilor heterosexuali.

De ce au fost într-o parte și nu în alta? Evident, secretul, rușinea, being in the closet, ostracizarea socială.

Dar mai există un motiv – viața e mai mult decat cu cine ți-o tragi, e și ce loc de muncă ai, câti bani îți rămân la sfârșitul zilei, la cine apelezi când te îmbolnăvești sau trebuie sa scoți o autorizație, cine te ajută cu un împrumut și cine are o obligatie să o facă.

Și dacă erau asumați, acești oameni din Dâmbovița, Galați sau Olt aveau mai multe motive sa fie fix acolo lângă majoritatea heterosexuală care încearcă să păstreze lucrurile așa cum sunt, că poate să fie mult mai rău de atât.

- o analiză preluată de pe pagina FB, cu permisiunea autorului; sublinierile aparțin redacției EURACTIV.ro -