Cuvintele sale din cadrul conferinței de la Paris privind sprijinul pentru Ucraina, apoi din timpul călătoriei sale la Praga din 5 martie, confirmă acest punct de cotitură în politica externă franceză și îi permit președintelui să capete o nouă statură în Europa Centrală și de Est. O regiune în care anumite țări, precum Polonia sau Țările Baltice, sunt direct amenințate de Rusia.

Deși a fost bine auzită și înțeleasă mea culpa lui Emmanuel Macron în legătură cu faptul că Franța ar fi trebuit să asculte mai mult țările din Est decât să le ceară să „tacă”, așa cum a făcut-o Jacques Chirac, reproșurile privind poziția ambiguă a Franței față de Rusia și lipsa de sprijin militar pentru Ucraina au persistat în regiune și au împiedicat Franța să pretindă că întruchipează leadershipul european.

Accelerarea ajutorului militar francez pentru Kiev și recentele discursuri ale președintelui Republicii, care le-a cerut europenilor să facă un „salt strategic” și să nu fie „lași” în fața unei puteri ruse devenite „de neoprit”, fără a exclude trimiterea de trupe terestre în Ucraina, și-au lăsat amprenta în țările de pe flancul estic al Europei.

Claritatea lui Emmanuel Macron, care afirmă acum că o înfrângere a Rusiei este „indispensabilă”, contrastează cu ambiguitatea de la începutul războiului, când „nu voia să umilească Rusia”, și liniștește țările din Europa Centrală și de Est. 

„Tresărire strategică” 

Turpitudinile și ezitările cancelarului german, Olaf Scholz, în ceea ce privește ajutorul militar pentru Kiev (în special livrarea de rachete Taurus), împreună cu potențiala realegere a lui Donald Trump în SUA și puternicele turbulențe viitoare pentru alianța militară euro-atlantică, fac din Franța un jucător esențial în securitatea europeană. Un rol pe care Parisul îl acceptă în mod firesc.

Revenirea, la sfârșitul anului 2023, la putere a unei coaliții pro-europene în Polonia, un adevărat lider regional și forță motrice a ajutorului pentru Ucraina, marchează momentul politic de care Franța ar trebui să profite pentru a-și ancora apropierea de țările din Europa Centrală și de Est, una care să fie profundă și de durată.

Această apropiere de țările acestei regiuni, „între Marea Baltică și Marea Neagră”, este esențială pentru proiectul european apărat de președintele Republicii și mai ales în contextul sprijinului militar pentru Ucraina. Franța nu poate să-și asume singură „avântul strategic” pe care îl cere și nici tranziția către o economie de război. Trebuie să aducă cu ea și alte țări europene.Această aliniere între perspectivele franceze și nevoile strategice din Europa centrală și de Est pare să privească și autonomia strategică europeană, promovată de Emmanuel Macron.

Unul dintre subiectele majore îl reprezintă securitatea energetică, în special energia nucleară civilă. Cehii sunt aproape de semnarea unui acord cu Franța pentru construirea unui reactor nuclear presurizat european (EPR), iar Polonia ar putea urma exemplul. Țări precum Ungaria și Bulgaria spun și ele că sunt interesate de soluția franceză.

Același lucru este valabil și pentru industria de apărare, unde Franța poate convinge țările în cauză să-și construiască capacități europene reale în acest domeniu dacă se afirmă ca un partener de securitate credibil.

Poziție disuasivă

Această intensificare a relațiilor economice și creșterea cooperării industriale și militare cu țările din această regiune sunt și ele necesare pentru „trecerea de la cuvinte la acțiuni” și consolidarea „comunității de vederi și ambiții” apărate de Franța. Dacă ultimele discursuri și cuvinte ale președintelui Republicii au fost bine primite de opinia publică din aceste țări, mai există o cale de a crește credibilitatea Franței în Europa Centrală și de Est și de a se afirma ca lider în consolidarea capacității de apărare europeană.

Întărirea poziției disuasive și defensive a NATO pe flancul estic al UE este esențială. Franța are contribuția sa, prin misiunea de poliție aeriană în țările baltice și, în România, cu misiunea „Aigle” desfășurată în vara anului 2022. Acum însă ar putea investi mult mai mult în zona de securitate a Mării Negre.

Prin urmare, Franța trebuie să continue să-și mărească ajutorul militar acordat Ucrainei și să urce în clasament, în special în cel al Institutului Kiel, a cărui influență poate fi formidabilă în reprezentările și reflecțiile factorilor de decizie și observatorilor politici europeni.

Această trecere de la cuvinte la acțiuni, de la declarații de dragoste la dovezi de dragoste este cea care va aduce cu adevărat Franța mai aproape de țările din Europa Centrală și de Est.

(Autori: Aurélien Duchêne, manager de studii la Euro Créative, un think tank francez privind țările din Europa Centrală și de Est; Arthur Kenigsberg, președinte fondator al Euro Créative; Romain Le Quiniou, director general al Euro Créative)

Sursa: LE MONDE/RADOR RADIO ROMANIA