Actualitatea mediatică românească continuă să fie marcată de subiectul abuzurilor și violenței sexuale în universitate, ca urmare a unei anchete de denunțare a unor predatori sexuali universitari realizate de Snoop. Ancheta în sine, conținutul denunțurilor, protagoniștii, sunt deja cunoscute. Aspectele mai puțin discutate - atinse doar în filigran, sau deloc – sunt resorturile care au animat metadiscursul academic, altfel spus, discursul corpului universitar, reacțiile, meditațiile, declarațiile, luările de poziție, comunicatele etc., despre fenomen în general și despre situația nominală declanșatoare. Un metadiscurs clivant precum subiectul, eclatat, emanând în principal din două comportamente discursive diferite. Un comportament prozelit, care închide calea acțiunii sanitare, și un comportament militant, care deschide calea reintrării într-o ordine juridică și morală de dorit, motor real al construcției unor politici publice solide de luptă împotriva hărțuirii și violențelor sexuale în mediul universitar românesc, dar și sursă de confuzii majore și suspiciuni de politizare.

Prozelitismul este un termen contestat, care suscită multe opoziții. De regulă, asimilat cu domeniul religios, nu este mai puțin întâlnit în toate celelalte domenii ale realității: arte, științe, justiție, politică etc. Dacă la origine termenul nu a fost peiorativ, în secolul a XIX-lea ia o nuanță depreciativă și polemică, cu referire, în principal, la religie. Prozelitismul este un act, un zel arzător de a face adepți, prin impunerea idelor, gândurilor, opiniilor, referențialului, « realului » propriu în scopul de a-i converti pe ceilalți. Bazându-se pe emoție, prozelitismul manifestă întotdeauna ambiții morale, este religios, sectar, animat de credințe spirituale, ideologice, dar însoțite de ambiții temporale. Prozelitismul se propagă ca un apostolat, dar este o propagandă cinică pentru că se hrănește din aneantizarea liberului arbitru și din negarea voinței celuilalt. Pentru că cere obediență totală.

Deși militantismul are rădăcini religioase ca și prozelitismul, desemnând la bază activitatea miliției lui Isus Hristos, adică pe credincioșii care se luptă cu dușmanul, astăzi este complet secularizat. A fi militant înseamnă a fi angajat în mod direct într-o acțiune, care poate merge până la a sfida o lege, o ordine socială și un set de moravuri, care funcționează la un moment dat într-o societate. A fi militant înseamnă a adera la o ideologie care denunță interesele pe care le urmărește o ordine dominantă. În acest sens, acțiunea politică este o luptă pentru a apăra idei și a schimba o ordine considerată ca defavorabilă unor drepturi civice, morale, juridice, politice etc. fără să reclame, însă, distrugerea ci ameliorarea sistemului de putere în exercițiu. Militantismul poate utiliza instrumentele propagandei, dar nu este sectar, adică întors spre sine și nici nu impune convingerile pe baza unei retorici capțioase, în mod voluntar sofiste.

Revenind la cazul nostru, o parte din reacțiile și declarațiile unor actori universitari, apropiați de victime, dar și de agresori, au fost construite pe principiile prozelitismului, mai ales în două privințe: celebrul «ați știut și ați tăcut» cu referire la conducerea facultății în chestiune și nu mai puțin faimoasa contestare a imaginii instituționale a SNSPA, prin rememorarea mai ales a istoriei sale de creare ca universitate publică din vechea instituție de cadre Ștefan Gheorghiu, prin chestionarea culturii organizaționale interne și prin decorticarea mizelor simbolice pe care această universitate le-ar avea în anul electoral 2024. Metadiscursurile prozelite au expediat în planul doi subiectul real, și anume victimele, pentru că au introdus în conversația publică ideea existenței unui grup de «privilegiați» care «știu», «au acces» la adevăr, argumentul capțios avansat fiind acela că orice acuzație îndreptată împotriva forțelor decizionale în exercițiu sau la momentul comiterii faptelor este lipsită de veracitate pentru că, obiectiv vorbind, nu exista un cadru legal de acțiune. La care s-au adăugat lipsa unei voințe politice, a unui elan civic și altele asemenea. În fine, metadiscursul prozelit a marșat și pe ideea că cei care contestă argumentele avansate, pe care le-am evocat în rezumat aici, nu cunosc despre ce este vorba pentru că numai inițiații și adepții lor sunt capabili să acceadă la adevărul din spatele acuzelor opiniei publice îndreptate împotriva inactivismului mainstream-ului decizional și polilor de putere simbolică istorici ai universității în cauză. Cert, în gândirea prozelită, „cine nu este cu noi”, este împotriva noastră. În gândirea militantă puternică, astfel de pledoarii și scheme argumentative nu au valoare. Gândirea militantă inovează social, moral, juridic, împinge societatea și puterea politică să schimbe ordinea existentă. Fără gândire militantă ar fi greu de imaginat cum, fără să practice nesupunerea civilă, sufragetele ar fi obținut dreptul la vot, într-o lume în care legea interzicea femeilor să aibă drepturi elementare. Mutatis mutandis, dacă nu este cadru legal, există mecanisme militante care îl pot crea. Evident, gândirea militantă este actualemente prost deservită de militantismul cercetării în științe, în universitate, de ceea ce numim astăzi militantizarea universităților, care înseamnă politizarea lor masivă. De aici, versantul celălalt al militantismului, cu aceleași efecte ca și prozelitismul pentru cauze, care parazitează cazul și acțiunile de reparație îndreptate către victime. O seamă de narative, emanând din toate sursele, inclusiv în comunicatele oficiale ale Guvernului, ale SNSPA și facultăților sale, în loc să epureze problema de paraziții prozeliți și militantismul politic, o îngroapă mai puternic.

În aceste condiții, în loc de concluzie, o îndoială legitimă: cu greu se va putea degaja o strategie convingătoare care să se ocupe de problema hărțuirii sexuale în campusurile universitare și de victimele sale. Mai ales în contextul în care SNSPA și multe alte universități din România fac parte din consorții de universități europene care au făcut din acest subiect o temă majoră și au foi de parcurs foarte clare în această privință. SNSPA face parte din CIVICA, consorțiul universitar care a fost unul dintre cele 17 proiecte de universități europene selectat de Comisia Europeană în 2019. Din CIVICA face parte celebra Sciences PO, a doua cea mai bună universitate din lume în top Shanghai la categoria „științe politice”, prima din Europa în același domeniu, care are proceduri si acțiuni clare în legătură cu aceasta problemă, după foaia de parcurs a politicilor guvernamentale franceze: https://www.sciencespo.fr/students/fr/vivre/violences-sexistes-sexuelles/.