Președinta Slovaciei Zuzana Caputova a desemnat un guvern tehnocrat și i-a cerut lui Lajos Ódor, vicepreședinte al Băncii Naționale Slovace, să fie prim-ministru. În istoria Slovaciei nu a existat până acum un guvern tehnocrat, dar nici un premier de naționalitate maghiară, astfel că Odor, un specialist cu o reputație impecabilă se va înscrie cu siguranță în istoria țării, comentează Nepszava.

Dar nu numai în istoria Slovaciei va putea ocupa un loc, deoarece nici în cei peste o sută de ani de istorie a maghiarilor de peste graniță nu putem găsi un exemplu de un maghiar care ar fi fost conducătorul unui stat vecin. Conform situației actuale, este puțin probabil să se întâmple așa în România, Serbia sau Ucraina.

Ce anume face Slovacia și maghiarii care trăiesc acolo atât de diferiți de ceilalți? Deși este vorba despre cea mai mare comunitate maghiară de peste graniță din punct de vedere al procentului (aproximativ 8 la sută din populația totală, 422.065 de persoane s-au declarat maghiari ca primă identitate și alte 34.089 ca a doua identitate, la recensământul din 2021), aceasta nu este cu siguranță factorul decisiv care face această diferență.

Minoritatea maghiară din Slovacia este cea mai integrată comunitate maghiară, este singura comunitate în care o proporție considerabilă a maghiarilor nu numai că se definesc ca maghiari din Slovacia, dar chiar se distanțează de adjectivul "maghiar slovac". Tocmai de aceea, în cazul lor, suspiciunea de asimilare apare imediat din punctul de vedere al maghiarilor "transilvăneni, voivodeni, transcarpatieni".

Trasarea corectă a liniei de demarcație instabilă dintre integrare și asimilare este oricum o problemă delicată și complicată, este o provocare pentru toate minoritățile.

Inițial, maghiarii din Slovacia au urmat același model politic de promovare a intereselor, bazat pe apartenență etnică, ca și semenii lor din Bazinul Carpatic, însă începând cu 2009, au experimentat și o cale separată. Niciuna dintre aceste căi nu s-a dovedit a fi învingătoare, căutarea unui drum continuă, dar este aproape sigur că acest model politic poate fi considerat depășit.

În 2009 a fost înființat, sub conducerea lui Béla Bugár, partidul mixt maghiaro-slovac Hid-Most, care și-a asumat apărarea minorității maghiare, la fel ca și Partidul Comunității Maghiare (MKP), format tot pe bază etnică. Însă, din 2010, Parlamentul de la Bratislava nu are niciun partid maghiar și se pare că nici nu există o cerință reală în acest sens, în condițiile în care sprijinul Alianței unificate maghiare, formată din cele două mari partide rivale, este mult sub pragul electoral necesar pentru accederea în Parlament.

Între timp, în România și Serbia, UDMR (Uniunea Democrată Maghiară din România) și VMSZ (Uniunea Maghiară din Voivodina) intră în Parlament ca forță independentă, sloganul etnic încă se dovedește suficient pentru a câștiga voturile maghiarilor, în pofida faptului că nu toată lumea este mulțumită de activitatea lor.

Însă, în Slovacia este insuficient chiar și pentru alegătorii maghiari că un partid este maghiar, ei votează pentru partidele slovace în funcție de ideologie și simpatie. Ba mai mult, în Slovacia și atitudinea față de Guvernul ungar este diferit, atât la nivelul populației, cât și la nivel politic. Guvernul Orbán nu a fost de acord niciodată cu partidul Híd ca formațiune politic maghiară, astfel a exclus o parte a comunității din cooperarea națională, și împreună cu ei, a respins și a pierdut susținătorii partidului său.

Așadar, nu este o coincidență că în nicio comunitate de dincolo de granițele Ungariei nu este atât de puternică și vizibilă respingerea politicii promovate de Orbán ca în Slovacia.

În ceea ce privește numirea lui Lajos Ódor în funcția de premier, redactorul de rubrică al portalului slovac ma7 a acordat o declarație portalului de limbă maghiară din Cluj-Napoca, maszol.ro, în care acesta subliniază că mass-media din Slovacia apreciază pregătirea profesională a viitorului premier, însă trece sub tăcere naționalitatea maghiară a acestuia.

Evaluând prin lentile obișnuite în regiunea noastră, aceasta într-adevăr așa este, dar în același timp sugerează faptul că Slovacia s-a maturizat deja și a ajuns la un nivel în care naționalitatea nu reprezintă un obstacol pentru afirmarea niciunui cetățean. Iar, în acest sens nu este nevoie nici de asimilare, Lajos Ódor își asumă, de altfel, în mod deschis apartenența sa națională.

Nici populația, nici politica nu a fost foarte mult afectată de faptul că țara va avea un premier maghiar și nici atacurile politice nu sunt determinate de identitatea sa. Guvernul Ódor nu va primi, probabil, săptămâna aceasta, sprijinul de care are nevoie pentru a funcționa cu puteri depline în Parlament, dar nu din cauza naționalității premierului și a unora dintre miniștrii săi, ci din cauză că majoritatea marilor puteri ar organiza mai devreme alegerile anticipate stabilite să aibă loc în luna septembrie.

Ódor a devenit deja politicianul slovac preferat de Guvernul Orbán, însă Robert Fico l-a numit pe viitorul premier drept "omul lui Soros", care, potrivit acestuia, este încă pe ștatul de plată a lui Soros, fiind lector la Universitatea Central Europeană.

Pe de altă parte, Ódor este acuzat că este "omul" liberalei progresiste Caputova, adică este însuși un liberal, ceea ce este o insultă în anumite cercuri din Slovacia. Cunoscând toate acestea, este prea puțin probabil că se va produce o schimbare radicală în relațiile bilaterale ungaro-slovace, mai ales în condițiile în care Budapesta nici măcar nu ascunde faptul că susține victoria electorală a lui Fico.

Deocamdată nu poate fi prezis, ce schimbare ar putea aduce numirea unui premier aparținând unei minorități naționale - chiar și pentru o perioadă de tranziție bine definită – într-o țară multietnică din regiunea noastră, ci se poate doar spera că ulterior se va dovedi că a fost un punct de cotitură similară cu cea produsă în decembrie 1996 în politica românească.

În istoria minorității maghiare pentru prima dată UDMR condusă de Béla Markó și-a asumat un rol guvernamental. La acea vreme, opoziția marcată de numele lui László Tőkés a strigat trădare, dar mai târziu a devenit un model de integrare rezonabilă în Bazinul Carpatic. Populația și politicienii români pot accepta acum fără probleme miniștri maghiari. 

Nici discriminarea pozitivă nu este o armă magică 

Din punct de vedere istoric, Croația și Slovenia nu au avut niciodată o comunitate maghiară comparabilă cu alte state vecine, iar azi maghiarii sunt, practic, în faza dispariției. La ultimul recensământ înainte de Trianon, în 1910, numărul total al maghiarilor din Croația de azi era de 70.000; conform rezultatelor recensământului din 2011, numărul lor abia a ajuns la 14.048, în țara care are 3,87 milioane de locuitori. De atunci, numărul maghiarilor a continuat să scadă.În Slovenia, cu o populație de 2,066 milioane de locuitori, puțin peste 6.200 de persoane s-au declarat maghiari la recensământului din 2002, în timp ce în 1921, 20.000-25.000 de maghiari erau înregistrați în regiunea Moraviei, care avea atunci, 92.000 de locuitori.

Dispariția maghiarilor din Moravia, Slovenia, este unul dintre cele mai spectaculoase exemple ale faptului că asimilarea și fragmentarea oricărei minorități naționale mai mici este inevitabilă și de neoprit chiar și prin măsuri exemplare de protecție a minorităților.

Politica minoritară slovenă este așa, dar acest lucru nu ajută la faptul că, de exemplu, în anul școlar 2018-2019 doar 297 de elevi au participat la învățământul maghiar sau bilingv. În pofida acestui fapt, Constituția slovenă asigură folosirea liberă a limbii materne, aplică o discriminare pozitivă în cazul minorităților naționale autohtone maghiare și italiene, prevede drepturi suplimentare în domeniul educației, culturii, informației, precum și în ceea ce privește întreținerea relațiilor cu țara-mamă, iar toate acestea sunt susținute financiar de statul sloven.

Constituția asigură, totodată, în mod obligatoriu câte un mandat parlamentar pentru ambele minorități, iar legea privind comunitatea națională autonomă asigură și la nivel comunitar reprezentarea autoguvernării naționale.

Din 2004, și în Slovenia există o lege a limbii slovene, dar pe lângă limba de stat, maghiara și italiana sunt recunoscute ca limbi oficiale în zonele mixte etnic. Există o cale de întoarcere? Dintre comunitățile minoritare maghiare care trăiesc în țările vecine, situația maghiarilor din Transcarpatia este, fără îndoială, cea mai dificilă și cea mai fără perspectivă, iar războiul a accelerat procesele negative.

Maghiarii din Transcarpatia, sunt cea mai mică comunitate compactă din punct de vedere numeric și sub aspect al ponderii lor din Ucraina. În ceea ce privește numărul exact al maghiarilor care trăiesc în prezent în această țară, a fost doar estimat chiar și înainte de izbucnirea războiului, iar de atunci nici nu mai pot fi evaluați.

Ultimul recensământ din Ucraina, și singurul de la proclamarea independenței țării, a avut loc în 2001. La acea vreme, populația totală era de 48,4 milioane, iar numărul maghiarilor era de 152 mii. Din datele registrului populației din Ungaria rezultă că până în 2021, adică înainte de izbucnirea războiului, aproape jumătate dintre maghiarii din Transcarpatia (71.000 de persoane) s-au mutat în Ungaria.

Situația dezavantajoasă a maghiarilor din Ucraina și șansele lor de supraviețuire pe termen lung au fost influențate de la început, în primul rând, de numărul și ponderea redusă a comunității în țară. Din acest motiv, comunitatea maghiară din Ucraina nu a fost niciodată considerată un factor politic și nici măcar la nivel regional, și nu a fost niciodată considerată majoritară în Transcarpatia, unde maghiarii trăiesc ca maghiari în conștiința publică maghiară.

Cu toate că maghiarii de aici au avut două organizații - rivale -pentru reprezentarea intereselor lor, nu au putut trimite în mod independent un reprezentant la Parlamentul de la Kiev, mediul juridic nu a oferit niciodată o asemenea discriminare pozitivă, însă ocazional un reprezentant al unei organizații maghiare a fost inclus pe lista unui partid majoritar, care nu a putut, însă, influența nici măcar politica minoritară partid ucrainean care l-a găzduit în lista sa.

Cu toate acestea, până în 2014, nu putem vorbi despre un mediu explicit anti-minoritar, dar motivul principal al emigrării, care a avut loc până la această dată, a fost sărăcia și situația economică mizerabilă a țării. Însă, emigrația a întărit și mai mult asimilarea naturală a populației maghiare deja îmbătrânite.

După schimbarea de regim din 2014, Guvernul de la Kiev a abrogat mai întâi legea favorabilă a minorităților, iar în 2017 și 2019, Legea educației a desființat, practic, învățământul în limba maternă, iar Legea limbii de stat a restricționat folosirea limbii materne. Din cauza acestor legi șansele supraviețuirii minorităților naționale ca comunitate în Ucraina, a devenit foarte dificilă, iar în cazul maghiarilor cu dublă cetățenie, au contribuit la accelerarea emigrării lor, în timp ce tinerii s-au orientat către școlile din Ungaria.

Din cauza deteriorării relațiilor ungaro-ucrainene și a atitudinii manifestate de Guvernul de la Budapesta față de război, comunitatea maghiară a devenit o țintă și este posibil că nici după încheierea războiului, maghiarii nu se vor întoarce într-un număr mare în Ucraina.

Sursa: RADOR