Surpriza primului tur la alegerile prezidențiale nu este nici eșecul PSD-ului, nici al PNL-ului, nici dezamăgirea AUR-ului și nici calificarea în turul doi, pe primul loc, a candidatului Călin Georgescu care, duminică seara, la un exit-poll declara: „În această duminică, a 30-a după Rusalii, este pilda tânărului bogat, care ne amintește că, indiferent de bogăție, dacă nu-l ai pe Dumnezeu, nu ai nimic. Astăzi, bogații sistemului din România s-au sărăcit, iar poporul român, cel sărăcit, s-a îmbogățit cu un nou sens. Tot ce s-a întâmplat până acum reprezintă o trezire a conștiinței, iar ceea ce am trăit, fie că a fost bine sau rău, trebuie să ne facă să înțelegem importanța responsabilități.” 

Cum surpriza nu este nici calificarea în turul doi a Elenei Lasconi care afirma în campanie că: „USR este un partid pentru libertate. Sunt 100% de acord cu parteneriatul civil. Mesajul este foarte clar, suntem un partid de centru-dreapta, un partid progresist. (…) Este o pistă falsă, cea cu ideologia. Este vorba despre toleranță, idei liberale, iar în chestiuni sensibile, precum parteneriat civil, mi se pare aberant ca politicienii să intre în sufletul oamenilor. Dar, juridic, este esențial ca acești oameni să aibă parteneriat civil.”

Surpriza este alta. Surpriza este neluarea în considerare a compozantei morale religioase și seculare în consilierea candidaților, în construirea scenariilor, în mediatizarea campaniei, în analiza rezultatelor și încă și mai surprinzător în considerarea consecințelor pentru turul doi. Surpriza este lipsa de cunoștințe teoretice actualizate, dar și de pragmatism a marii majorități a actorilor de tot felul care au jucat în campania acestui prim tur de prezidențiale. Surpriza este că aproape toți au ocultat faptul că, într-o epocă în care rețelele sociale ocupă un loc central în medierea informațiilor și a interacțiunilor umane, platformele bazate pe credință, deseori delegate unor comunități religioase sau spirituale specifice, joacă un rol major în spațiul politic, mai ales în momente ca acestea.

Calificarea, în ciuda tuturor pronosticurilor, în turul doi a lui Călin Georgescu și a Elenei Lasconi convoacă cel puțin patru observații care, dacă ar fi fost făcute înaintea sau în timpul primului tur, ar fi diminuat reacția de surpriză din deznodământ. Mai întâi, nu a fost luat în considerare faptul că arena politică este în schimbare și rețelele sociale confesionale sunt jucători cheie. La nivel politic, rețelele sociale bazate pe credință acționează ca amplificatoare de idei, platforme de mobilizare și uneori instrumente de polarizare. În această campanie, spațiile digitale au devenit locuri în care liderii religioși (informali mai ales!), influențați sau nu de partidele politice, trimit mesaje mobilizatoare comunităților lor.

În perioadele electorale, spatiile digitale joacă mai multe roluri: 

a) de mobilizare electorală prin încurajarea participării politice în rândurile credincioșilor, folosind discursuri care leagă datoria spirituală și datoria civică,

b) de agendă politică – întrebările morale sau etice, susținute de curentele religioase, sunt prezentate pentru a influența dezbaterile publice,

c) de polarizare ideologică prin exacerbarea diviziunilor politice aliniind preferințelor electorale cu afilierile religioase.

De asemenea, rețelele bazate pe credință sunt catalizatori pentru probleme electorale, dar și zone în care se dezvoltă manipularea politică, uneori prin știri false. 

În al doilea rând, cu ochii ațintiți pe ecranele media mainstream, „specialiștii” politici din campania primului tur au uitat că rețelele sociale de credință sunt locuri în care comunitățile religioase își reafirmă identitatea colectivă într-o lume din ce în ce mai fragmentată. Spațiile digitale îndeplinesc o dublă funcție. Ele sunt, pe de o parte, spații ale sensului comun; prin împărtășirea conținutului religios, cultural sau spiritual, membrii acestor rețele întăresc sentimentul de apartenență la o comunitate mai mare. Pe de altă parte, ca vectori ai narațiunilor electorale bazate pe credință, în timpul campaniilor, ele recontextualizează campaniile electorale în cadre religioase pentru a le face mai accesibile și mai puternice din punct de vedere emoțional. Politica nu poate fi separată de practicile culturale și simbolice ale indivizilor, iar votul devine, în acest context, nu doar un act politic, ci și un act de identitate. 

În al treilea rând, nu ar fi fost nici o surpriză calificarea în turul doi a lui Cătălin Georgescu și a Elenei Lasconi dacă sociologii de serviciu ar fi știut sau si-ar fi amintit că rețelele sociale confesionale sunt noi spații de putere. Rețelele de credință dezvăluie modul în care structurile tradiționale de putere sunt reconfigurate în era digitală. Conducerea religioasă este, astfel, și putere media: personalitățile religioase (formale și mai ales informale), datorită influenței lor asupra acestor platforme, devin mediatori între spiritual și politic. De asemenea, sociologii din campanie „au uitat” să mediatizeze faptul că rețele întăresc segmentarea societăților în comunități de interese specifice, adesea omogene din punct de vedere ideologic, ceea ce limitează dezbaterile publice. La fel au uitat și efectul de „cameră de ecou” unde algoritmii platformei amplifică conținutul care provoacă reacții emoționale puternice, adesea în detrimentul discursului moderat sau pluralist. Ca să nu fie „surpriză” ar fi trebuit să se ia în ponderație faptul că rețelele bazate pe credință transformă modurile de participare politică și dinamica puterii, creând, în același timp, fracturi sociale care pot afecta coeziunea națională. 

În sfârșit, în al patrulea rând, actorii campaniei electorale pentru turul întâi au ignorat rolul rețelelor sociale bazate pe credință care pune întrebări fundamentale despre libertatea de exprimare, adevăr și natura democrației. Aceste spații ridică provocarea reconcilierii libertății de exprimare religioasă cu riscurile manipulării politice, în special prin discursuri populiste sau extremiste. Întâlnirea dintre adevărurile spirituale – adesea absolute – și pluralismul democratic dă naștere la conflicte. Când știrile false religioase sunt răspândite pentru a influența voturile, unde ar trebui să stea responsabilitatea etică? De asemenea, rețelele reconfigurează relația dintre sfera privată – religioasă – și cea publică – politică. Acest lucru ne impune să regândim noțiunile de secularism, neutralitate și corectitudine în procesul electoral. Calificarea Elenei Lasconi nu este străină de o cerere neauzită politic de o repunere în discuție a sensului secularismului și a neutralității în spațiul public românesc, o cerere de reexaminare a relației dintre convingerile personale și alegerile colective, dintre credință și rațiune și dintre influența religioasă și autonomia politică.

Evitarea surprizelor, pe cât posibil, implică educație media, dialog interconfesional sporit și vigilență împotriva exploatării credințelor în scopuri electorale.