Alegerile legislative de duminică, 23 iulie, din Spania, sunt importante nu doar pentru viitorul acestei țări, ci și pentru cel al Europei. Înfrângerea prim-ministrului socialist, Pedro Sanchez, ar putea permite partidului de extremă dreapta Vox să dobândească putere parlamentară. Mai mult, dacă, așa cum este de așteptat, Vox și Partidul Popular (PP) – conservator – vor forma un guvern de coaliție, se va renunța la tradiția izolării politicienilor de extremă dreapta, tradiție care persistă de la moartea generalului Franco, în 1975, scrie fostul premier britanic în cotidianul francez Le Monde.

Dacă Vox ar intra în viitorul guvern spaniol, agenda sa înfricoșătoare, ultranaționalistă, anti-LGBT+, anti-feministă și anti-imigrație ar putea arunca Europa și mai mult într-un abis de dreapta.

Capitularea în fața partidului Vox de către conservatorii de centru-dreapta, care de obicei au respins alianțele cu extrema-dreapta, dar sunt acum disperați să revină la putere, ar avea repercusiuni pe tot continentul, nu în ultimul rând pentru că Spania deține președinția Consiliului Uniunii Europene până la 31 decembrie.

Această apropiere dintre partidul conservator și extrema dreaptă a dus la o campanie electorală dominată de războaie culturale. Propaganda scandaloasă a formațiunii Vox demonizează imigranții, homosexualii și feministele, înfățișându-l în același timp pe Sanchez și partidul său drept dușmani ai statului.

Isabel Diaz Ayuso (PP), președintele Comunității Autonome Madrid, și-a numit oponenții politici „comuniști”. Căutând să reînvie amintirile violențelor anticlericale din Spania de dinainte și din timpul războiului civil, ea a acuzat opoziția că vrea să incendieze bisericile catolice.

În replică, liderul socialist Pedro Sanchez a numit alegerile care urmează „o bătălie existențială pentru viitorul democrației spaniole”. Fostul premier socialist José Luis Rodriguez Zapatero a spus, la rândul său, că „centru-dreapta nu mai există”, că doar extrema dreaptă există acum și că PP „a ieșit de pe harta politică”. Isabel Ayuso (PP) a răspuns la aceste atacuri pe un ton la fel de strident: „Când ești numit fascist, știi că ești pe drumul cel bun”. 

Doctrina Reagan-Thatcher

Nemulțumiți să atace drepturile civile, politicienii de dreapta plănuiesc să atace și autonomia regională. De ani de zile, Vox propune interzicerea partidelor naționaliste catalan și basc. Există un risc real ca, după ani de relativ calm sub conducerea lui Sanchez, Spania divizată să vadă o renaștere a mișcărilor separatiste.

Recursul dreptei la războaie culturale este o strategie deliberată de a masca amenințarea pe care o reprezintă politicile sale economice neoliberale la adresa costului vieții și a justiției sociale. Programul PP, extras direct din doctrina Reagan-Thatcher, urmărește să elimine actualul impozit pe proprietate al Spaniei, să reducă impozitul pe venitul personal și contribuțiile la securitatea socială și să privatizeze serviciile publice.

Când fostul prim-ministru britanic Liz Truss a încercat să implementeze un program similar în 2022, aproape că a făcut ca economia Regatului Unit să se prăbușească.

În campanie, PP ascunde succesele economice ale lui Sanchez și ale coaliției sale, precum și programul său de mediu. De la preluarea mandatului în 2018, guvernul a permis țării să facă progrese semnificative în reducerea inegalității și a sărăciei, în special în cele mai grave cazuri.

În plus, liderul socialist a negociat cu succes un acord de stabilizare a inflației salariale, avizat de sindicate și patronate, care au cerut o creștere a salariilor cu 4% în 2023 și cu 3% în 2024 și 2025.

Mai mult, țara are în prezent cea mai puternică rată de creștere economică și una dintre cele mai scăzute rate ale inflației din zona euro.

Dacă va mai putea forma guvernul, Sanchez vrea să facă din locuințe prioritatea sa, pe care le vede drept „marea cauză națională” a Spaniei pentru următorul deceniu. De asemenea, a propus noi garanții de îngrijire a sănătății, inclusiv timpi maxim de așteptare de șaizeci de zile pentru consultațiile de specialitate în ambulatoriu și cincisprezece zile pentru terapia psihologică pentru adolescenți și copiii sub 15 ani. 

Simbioză între mișcările de extremă dreapta

Spania este departe de a fi singura țară europeană în care ascensiunea extremei drepte reprezintă o amenințare. Pe tot continentul, popularitatea în creștere a extremei drepte împinge unele partide anterior moderate să-și înăsprească pozițiile.

În Germania, partidul Alternativa pentru Germania, în urcare în sondaje, împinge Uniunea Creștin Democrată și Uniunea Creștin Socială din Bavaria și mai mult spre dreapta. În Finlanda, Partidul Finlandezilor, ultra-conservator, a format un guvern de coaliție cu centru-dreapta, forțându-l să urmeze politici dure anti-imigrație.

Un model similar poate fi observat și în alte țări vest-europene, din Suedia până în Austria, și ar putea fi repetat la alegerile europene din 2024. Deja, în Italia, premierul Giorgia Meloni, președintele partidului Fratelli d'Italia, este cel mai de dreapta lider pe care l-a văzut țara de la Benito Mussolini încoace.

Simbioza emergentă dintre mișcările europene de extremă dreaptă este susținută de aliații bogați din Statele Unite. În septembrie 2022, reprezentanți ai unor partide naționaliste europene, inclusiv Lege și Justiție din Polonia, populiștii slovaci conduși de fostul prim-ministru Robert Fico și mișcarea de extremă dreaptă a fostului premier sloven Janez Jansa, s-au reunit la Miami la Conferința Națională a Conservatorilor, o întâlnire a dreptei naționaliste și tradiționaliste organizată de Fundația Edmund Burke.

Principalul vorbitor a fost nimeni altul decât Ron DeSantis, guvernatorul Floridei, candidat la nominalizarea republicană pentru președinția din 2024 și adept al lui Donald Trump.

Conferința din Florida a fost, fără îndoială, asemănătoare cu un alt forum de extremă dreaptă organizat de același grup, la Grand Hotel Plaza din Roma, în februarie 2020, chiar înainte de pandemia de Covid-19.

În speranța de a stabili un pol de extremă-dreapta la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial de la Davos, participanții au apărat naționalismul, tradiția și familia tradițională ca bastion împotriva încercărilor „globaliste” de a distruge țările europene și culturile respective. În timpul acestei întâlniri, Meloni și-a conturat programul, care în cele din urmă a rezonat cu alegătorii italieni: „apărarea identității naționale și a existenței statelor naționale ca singura modalitate de a proteja suveranitatea și libertatea popoarelor”.

Fiecare membru al acestei improbabile coaliții globale de anti-globaliști pretinde că vorbește în numele moștenirii culturale unice a propriei țări. Fiecare vorbește despre dorința de a se elibera de rețelele internaționale, folosind simultan aceeași retorică xenofobă „noi versus ei” pentru a stârni temerile naționaliste.

În 1848, Karl Marx și Friedrich Engels afirmau, în Manifestul Partidului Comunist, că „o fantomă bântuie Europa”. Dar, astăzi, nu spectrul comunismului ne bântuie, așa cum sperau ei, ci cel al naționalismului populist. Rezultatul alegerilor din Spania poate dezvălui gravitatea și urgența acestei amenințări, conchide Gordon Brown, premier al Marii Britanii din 2007 până în 2010, în prezent emisar special al Națiunilor Unite pentru educația globală.

Sursa. RADOR