”Lucrurile au scăpat de sub control. Oamenii au fost luați de val în treaba asta, iar acest lucru n-ar fi trebuit să se întâmple”, a scris el. El a realizat că reușitele militare ale Hamasului din 7 octombrie au fost surclasate de cruzimea asupra civililor din Gaza, a combatanților Hamas și a altor facțiuni teroriste - dar și de operațiunea terestră a Israelului, la care el nu se aștepta, scrie în publicația israeliană Haaretz Ronit Marzan, cercetătoare a societății și politicii palestiniene la Universitatea din Haifa.

De-a lungul anilor, Sinwar s-a obișnuit cu ideea că israelienii vor respinge mereu o operațiune terestră în Gaza din cauza prețului în vieți de soldați, dar și a costului guvernării celor două milioane de palestinieni care trăiesc acolo. El credea că un atac asupra bazelor militare pentru a ucide și răpi soldați israelieni va duce la o rundă de confruntare militară, dar va presa Israelul să accepte un acord de schimb al deținuților cu ostatici. S-a înșelat.

Israelul a decis pe 28 octombrie să înceapă o operațiune terestră în Gaza, iar Sinwar, pentru a-și conserva reușitele operaționale și a împiedica Israelul să-i distrugă tunelurile și alte elemente de infrastructură militară, i-a oferit rapid un târg la începutul campaniei: va elibera toții ostaticii în schimbul eliberării tuturor deținuților palestinieni.

Frații Sinwar, care în copilărie, în cursul războiului din 1967, s-au ascuns în gropi săpate de tatăl lor pentru a-i proteja, nu concepeau să-și abandoneze munca de-o viață. În noiembrie a acceptat să elibereze 105 ostatici în schimbul a 210 deținuți palestinieni, decizie luată pentru a-și ameliora imaginea pe plan mondial, a scurta războiul și a proteja capacitatea militară a Hamasului, cât și pentru a-i clarifica conducerii externe a Hamasului, care începuse să se delimiteze de el, că centrul de control al organizației teroriste e în Gaza, iar nu la Doha.

Sinwar a realizat că nu poate înfrânge Israelul pe câmpul de luptă, dar îl poate înfrânge pe câmpul civililor. El a umplut aglomerările demografice de capcane explozive, și-a ascuns combatanții printre civilii Gazei și a avut grijă ca ostaticii israelieni să fie sechestrați tot de către civili, astfel încât să atragă Israelul în capcana uciderii de civili, lucru care ar fi urmat să amplifice furia și sancțiunile internaționale contra Israelului, determinându-l să se retragă din Gaza. Într-unul dintre mesaje. Sinwar dă drept exemplu pierderi de civili din războaie de eliberare națională din țări precum Algeria, unde au murit sute de mii de oameni luptând pentru independența de Franța. ”Acestea sunt sacrificii necesare”, a afirmat el.

Sinwar conștientizează faptul că fără sprijin popular el și conducerea Hamas din Gaza nu vor putea fi parte a aranjamentelor postbelice, ba chiar și-ar putea pierde viața precum Ghaddafi sau Mubarak în Primăvara Arabă. De aceea, el a făcut legătura între victimele palestiniene și algerieni, al căror război le e familiar palestinienilor, dar și cu conceptul de martiriu, care-i conferă glorie unei națiuni arabe. ”Cât timp luptătorii rezistă încă și n-am pierdut războiul”, scria el furios după ce aflase de contacte între conducerea externă a Hamas și responsabili ai Fatah [facțiunea adversară care controlează Cisiordania - n.trad.], ”astfel de contacte ar trebui sistate imediat. Avem cele necesare pentru a continua lupta mai multe luni”.

Sinwar și Khaled Meshal, responsabilul Hamasului pentru politică externă, sunt în conflict. La alegerile interne din 2021 pentru instituțiile Hamasului Meshal a încercat să-l îndepărteze pe Sinwar de la conducerea biroului politic din Gaza și să-l înlocuiască cu Nizar Awadallah, însă tentativa a eșuat prin intervenția Brigăzilor Izz al-Din al-Qassam [aripa armată a Hamas - n.trad.].

La finalul Operațiunii Ivirea Zorilor din 2022, un atac al Jihadului Islamic asupra Israelului căruia Sinwar nu i s-a alăturat, Al-Araby Al-Jadeed [ziar arab din Londra - n.trad.] a relatat că o publicație din Doha finanțată de Azmi Bishara, consilier al lui Meshal, a publicat o caricatură umilitoare înfățișându-l pe Sinwar drept colaboraționist al Israelului. Activismul lui Sinwar l-a înfuriat pe Meshal, care nu ratează nicio ocazie pentru a-l ridiculiza și a sublinia că orice decizie a Hamasului e luată de instituțiile de conducere, iar nu de un singur om.

”Trebuie să înaintăm pe aceeași cale pe care am început - sau să permitem o nouă Karbala”, a scris Sinwar. El realizează că iranienii nu-și vor vărsa sângele pentru a salva sunniți, de unde și referirea la bătălia de la Karbala - reper fundamental al constituirii islamului șiit, când un nepot al profetului Muhammad, Husayn, a fost înfrânt de califul omeiad Iazid I. Acesta a fost mesajul lui către Iran: o înfrângere a Hamasului va fi o înfrângere a Iranului.

E posibil ca Sinwar să-și fi amintit că și Yasser Arafat a invocat cândva bătălia de la Karbala și a vrut să le transmită astfel conducătorilor arabi că orice tentativă de a construi în Gaza o entitate de guvernare fără Hamas ar duce la război civil. Arafat a avut nevoie să invoce Karbala pentru a glorifica lupta palestinienilor contra armatei iordaniene (1970-1971), respectiv contra armatei israeliene în Beirutul asediat (1982).

Arafat voia totodată să-l avertizeze pe regele Hussein, descendent al lui Husayn, nepotul profetului, să nu urmeze pilda Califatului Omeiad agravând schisma lumii musulmane, obținând sprijin pentru șiiții libanezi și grăbind prăbușirea într-un război civil. Din toate acestea rezultă că numai atunci când Sinwar nu mai e curtat de nimeni și când există o alternativă de guvernare la Hamas poate fi el determinat să accepte un acord de pace.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA