Când a părăsit Jocurile de la Tokyo în urmă cu trei ani, mărturisind o profundă criză psihologică, invincibila gimnastă americană Simone Biles a deschis discuția referitoare la afecțiunile psihicului și a rupt astfel tabuul sănătății mentale în Statele Unite. De la Covid-19, America se confruntă cu o criză profundă care afectează în tăcere întreaga populație. Însă femeile de culoare, după cum bine știe tânăra sportivă solidară cu Black Lives Matter, sunt de două ori mai afectate, mult mai stigmatizate atunci când depun mărturie despre dificultățile lor, scrie în Le Monde istoricul Sylvie Laurent.

Există o lungă istorie de rasism și violență, iar specialiștii vorbesc despre „sindromul superwoman” pentru a descrie acest imperativ de soliditate și autosuficiență care este impus femeilor din comunitățile nedreptățite istoric.

Departe de medalii, o știre ne dezvăluie amploarea și permanența nebuniei sociale care îi afectează pe cei care lasă garda jos: pe 6 iulie, afro-americana Sonya Massey a fost împușcată în casa ei din Springfield din Illinois de un polițist alb. Pradă unui episod psihotic, Massey a chemat poliția în ajutor pentru că se temea să fie jefuită. Cei doi polițiști care ajung la fața locului înțeleg suferința ei psihică, dar, după ce pare amenințătoare la adresa lor, unul dintre ei îi spune că „o [va] împușca în cap” și o execută.

Acest veșnic episod ne amintește că violența sistemică a poliției împotriva persoanelor de culoare nu a scăzut după moartea Breonnei Taylor, ucisă de polițiști la domiciliul ei, în 2020. Dar și că poliția și nu profesioniștii psihiatri intervin în evenimentul unei urgențe psihologice, din cauza unei politici de securitate publică care penalizează mult mai mult decât tratează.

O a treia femeie de culoare își asumă să politizeze această problemă, creând o narațiune care onorează triumful lui Biles și tragedia lui Massey. Kamala Harris, candidata democrată, pare să fi ales până acum limbajul legal al autorității și ordinii, cel al unui procuror inflexibil în fața „criminalului Trump”.

Magistrată a închisorii de stat din California, Harris a aplicat o lege penală de fier și a refuzat o supraveghere mai strictă a acțiunilor poliției. Abia în 2020, în timpul campaniei, a vorbit despre necesitatea realocării bugetelor de la secțiile de poliție către centrele sociale. Mai mult ca oricând astăzi, confruntată cu atacurile din tabăra republicană și misoginism, trebuie să întruchipeze sentința legală mai degrabă decât asistența socială.

Are însă și un alt repertoriu politic, pe care îl mobilizează prin discursuri mai puțin mediatizate. Ea apără o economie a „asistenței”, destinată îngrijitorilor, îngrijitorilor, mamelor și familiilor dependente. Susținătorii candidatului, folosind porecla pe care i-au dat-o copiii vitregi, numesc acest program „Economia Momala”.

Până de curând, cu greu putea fi văzută o conciliere convingătoare a marțialului și a socialului. Nominalizarea lui Tim Walz în funcția de candidat sugerează o coregrafie inteligentă: guvernatorul de Minnesota și-a plasat statul în fruntea țării prin calitatea serviciilor sale de sănătate, de la accesul la asigurări medicale până la îngrijirea perinatală pentru femei, de la mesele gratuite pentru copii la proiectul de lege din iunie 2022 care alocă aproape 100 de milioane de dolari pentru sănătatea mintală.

El a propus, de asemenea, asigurări publice de sănătate, monitorizarea tulburărilor de anxietate în rândul elevilor de liceu și chiar a apărat consumul de canabis pentru a ușura chinul soldaților demobilizați. Un susținător hotărât al dreptului la avort, Walz apără și accesul la tratament medical pentru tinerii transgender.Poate că acesta este triplul salt victorios al candidaturii Harris-Walz.

În fața duo-ului virilist și etnonaționalist Trump-Vance, cei doi combină limbajul rectitudinii și al autorității, întruchipate de o femeie, cu o etică socială fără precedent a grijii pentru cele mai vulnerabile și inegal de precare vieți, reprezentată de un „băiat bun din Midwest”.

Sursa: RADOR RADIO ROMANIA