Dupa insistenta tarilor creditoare in a reduce bugetul UE, tarile de coeziune pare ca au folosit strategia minimizarii pierderilor. Fata de propunerea Comisiei Europene de 1003 miliarde euro, in varianta adoptata in 8 februarie (de 960 miliarde euro) Romania a pierdut cel mai mult, 21% din reducerea totala a bugetului UE fiind decontata de tara noastra. Ungaria, Cehia, Slovenia sunt si ele tari perdante pe fondurile structurale si de coeziune ca urmare a conditionalitatilor de acordare a fondurilor, dar cu pierderi mult mai mici. Polonia si-a minimizat si ea pierderea, echilibrandu-si reducerea pe cei doi piloni – coeziune si agricultura.

Sa raspundem structural la cateva intrebari legitime legate de negocierile de la Bruxelles si rezultatul obtinut. Castiga cineva din reducerea bugetului UE cu 43 miliarde euro fata de propunerea Comisiei? Este bugetul pe 2014-2020 mai bun decat bugetul european anterior? De ce Romania nu a reusit sa minimizeze pierderea fata de propunerea Comisiei? Ce efecte va avea reducerea bugetului Romaniei de la 48 miliarde euro (propunerea Comisiei) la 39 miliarde euro?

Castiga cineva din reducerea bugetului UE cu 43 miliarde euro fata de propunerea Comisiei? Nu. Nu vor castiga nici macar tarile care sunt creditoare nete la bugetul UE. O reducere de 43 miliarde euro din sumele alocate pentru coeziune inseamna o convergenta mai scazuta in tarile nou membre sau cele din flancul sudic. Inseamna plusuri mai mici la cresterea economica, inseamna pierdere de viteza la infrastructura, la capitalul uman, la tehnologie, la competitivitate. Inseamna o divergenta mai mare fata de tarile dezvoltate din UE si inseamna minus de venituri si pentru companiile care au investitii in tarile de coeziune. Inseamna probleme sociale mai mari in tarile mai putin dezvoltate. Nu in ultimul rand, inseamna cresterea asimetriei de raspuns la criza intre tarile dezvoltate – care vor creste productivitatea, impingand frontiera tehnologica tot mai departe si tarile de coeziune, carora le va fi imposibil sa o atinga (ma refer aici la frontiera).

Este bugetul pe 2014-2020 mai bun decat bugetul european anterior? Nu, si ma asteptam sa vad o flexibilitate mai mare a constructiei bugetare europene, sa intelegem ceva din ce tip de crestere, ce model de crestere vrea sa propuna UE. Ma asteptam sa vad un buget care sa fie compatibil cu intentia UE de a trece catre forme superioare ale integrarii – Uniune Fiscala, Uniune Politica, desavarsirea Uniunii Economice si Monetare s.a. In plus, imaginati-va, niciun studiu de impact serios nu a fost facut la nivelul UE astfel incat sa justifice macroeconomic taierea de fonduri de la un capitol si majorarea altuia sau taierea de la o tara mai mult decit in cazul alteia. Mai intreb ceva: care este viziunea de pornire a constructiei bugetare europene pentru relansarea cresterii europene in conditiile in care va aduceti aminte de Pactul de Crestere Economica si crearea de locuri de munca propus prin vara anului 2012 in valoare de 120 miliarde euro – fonduri europene neutilizate plus  imprumuturi de la BEI? Chiar, ce s-a intamplat cu initiativa?

De ce Romania nu a reusit sa minimizeze pierderea fata de propunerea Comisiei? In primul rand, marja de negociere a tarii noastre a fost blocata de gradul scazut de absorbtie, cauzat in proportie covarsitoare de proasta organizare institutionala si fraudele descoperite in perioada 2009-2011. Pe de alta parte, Romania nu a stiut sa rezolve ceea ce in macroeconomie – teoria jocurilor – se cheama Dilema Prizonierului. Este un joc de strategie care se preda studentilor la facultatile economice in anul I. Mergand pe negocierea individuala si renuntand astfel la capacitatea potential mai mare de negociere data de apartenenta la grupul Prietenii Coeziunii, Romania a obtinut un rezultat suboptimal. In conditiile in care Romania isi coordona pozitia cu celelalte tari de coeziune – chiar daca existau diferente si intre aceste tari – rezultatul putea fi mai bun, nu perfect. Oricum, ex post, se vede ca propunerea "reverse safety net" a fost o arma eficienta prin care tarile net creditoare au reusit sa "sparga" interesele comune ale tarilor de coeziune. Grupul care a sustinut Cheltuirea mai buna a  banilor europeni (cine nu vrea asta!?) (Germania, Franta, tarile Nordice, Austria Olanda etc) a reusit sa canibalizeze discutiile dintre tarile de coeziune astfel incat la nivelul negocierilor bilaterale foarte probabil ca fiecare a cautat sa-si maximizeze interesele individuale. Este clar, daca tarile de coeziune reuseau sa-si coordoneze eforturile de negociere castigau toate fata de rezultatul obtinut acum. In caz contrar, vedem ce s-a intamplat. Polonia a castigat (prin minimizarea pierderilor), celelalte tari din grup au pierdut. Pare ca Romania a pierdut cel mai mult.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro