Când fata noastră cea mare, Lara, avea 2 ani și jumătate, am dat-o la o grădiniță aflată la circa 4 kilometri de casă, pe care în condiții obișnuite de trafic le parcurgem cu mașina cam în 7 minute. Condițiile acestea de trafic s-au tot schimbat, însă, de-a lungul anilor. Pentru noi, după grădiniță, a urmat școala, pe o stradă alăturată, apoi un sediu nou, tot în aceeași zonă, și chiar dacă traseul s-a lungit un pic, durata în care ar fi trebuit să-l parcurgem ar fi urmat să crească cu 1-2 minute, în mod normal. 

Ceea ce am omis însă să spun este că și în 2009, când a început grădinița, și acum locuim în Drumul Taberei, iar toate drumurile noastre spre centrul orașului trec prin intersecția Răzoare, cunoscută și ca "Valea Plângerii", "Voi ce intrați aici lăsați orice speranță" sau furcile caudine.

În condițiile în care atât cea mare, cât și următorii doi copii din familia noastră și-au petrecut cea mai mare parte din viață trecând zilnic prin acest șantier de la Răzoare, generat de lucrările la metroul din Drumul Taberei, cred că am merita să primim din partea Metrorex o invitație specială la tăierea de panglică. 

Acum câțiva ani, Lara m-a întrebat dacă va fi gata metroul până merge ea la liceu. Adică anul viitor. Discuția era despre întreaga magistrală, pentru că vorbeam despre un liceu din Pantelimon. Adică fix în celălalt capăt al liniei față de Drumul Taberei. I-am răspuns atunci că ar fi mai bine să se reorienteze și constat că nu am greșit deloc.

Marea inaugurare așteptată pentru zilele acestea nu va aduce schimbări spectaculoase pentru cei care stau în zona noastră. Cea mai apropiată stație de metrou de pe noua magistrală, care te poate duce până la Eroilor, va fi la fix aceeași distanță față de cea pe care o avem și acum, Lujerului, pe o altă magistrală, care te duce până la... Eroilor.

Însă, ceea ce ne-ar bucura să primim ar fi niște timp. Acel drum de 7 minute a crescut progresiv, în ultimii ani, la 15, 20, 30 și apoi 40 de minute cu traseu optimizat, printre blocuri, dacă ai noroc să nu nimerești în spatele mașinii de gunoi sau când încep orele la o școală din cartier pe lângă care trecem zilnic. În zilele mai proaste, facem 50 de minute. 

Undeva pe la jumătatea acestui interval, Lara a decis că preferă să meargă cu autobuzul la școală, pentru că, deși stă și el în trafic și are și stații, totuși pare să se descurce mai bine. Restul trupei am rămas în continuare captivi mașinii, din motive pe care nu le voi dezvolta aici.

În fine, perioada recentă de școală și serviciu online nu a reușit să șteargă aceste amintiri. Chiar dacă timpul pe care nu îl mai petrecem în trafic e un mare câștig, suntem conștienți și sperăm că această situație nu va dura la nesfârșit. Așa că da, așteptăm cu interes întreaga magistrală de metrou Drumul Taberei - Pantelimon, la fel și orice altă optimizare a rețelei de transport în comun din București - care are mare nevoie de o regândire totală. Este unul dintre lucrurile la care mă uit cu prioritate pe agenda oricărui candidat la alegerile locale, pentru că ne vrem înapoi timpul. De la 50 la 7 minute, de două ori pe zi, timp de aproximativ zece ani, traficul din București are să-mi dea mult timp înapoi. Chiar și dacă scad din nota de plată vacanțele școlare!