Sprijinul pentru un stat palestinian le consolidează poziția teroriștilor care trudesc la nimicirea Israelului. Și să fiți convinși că, odată ce acești monștri vor fi terminat cu noi, voi veți fi următorii care se vor trezi cu ei la ușă.

E îndoielnic că statele europene care și-au declarat sprijinul pentru recunoașterea unui stat palestinian sunt interesate de clipul înfiorător dezvăluit recent care documentează răpirea brutală a femeilor noastre soldați și ducerea lor în Gaza.

Dacă europenii și-ar sacrifica câteva clipe din timpul lor prețios, ar redescoperi ceea ce par a fi uitat: faptul că pe 7 octombrie sute [sic! mii - n.trad.] de teroriști s-au infiltrat în Israel și au masacrat, violat și răpit sute de cetățeni nevinovați, comentează Danielle Roth-Avneri în The Jerusalem Post.

Cu siguranță că acești europeni politicoși vor fi observat că teroriștii aceia aparțin unei organizații denumite Hamas. E aceeași organizație care acum le salută călduros decizia de a recunoaște un stat palestinian.

Nu există decât o unică diferență fundamentală între noi și acele țări: acest terorism brutal a ajuns deja la noi, dar nu și la ei. Oricine are ochi de văzut știe că e numai o chestiune de timp. Acele țări, vorbind diplomatic în naivitatea lor, sunt convinse că drumul către pace și stabilitate în Orientul Mijlociu se va deschide prin acordarea unui enorm cadou unei organizații teroriste înființate cu un singur scop - să ne nimicească pe noi. Ei bine, prietenii noștri europeni, pacea se realizează cu țări care cu adevărat se zbat pentru pace, nu cu islamul fundamentalist și extremist.

Încă nu știu

Liderii țărilor europene pașnice nu știu (încă) ce e acela un autobuz explodat, ce e acela un buldozer gigantic încercând să calce oameni, ce e aceea o rafală de gloanțe trasă dintr-o mașină în mișcare asupra unor oameni nevinovați așteptând autobuzul în stație, ce e aceea o familie ai cărei copii se ascund tremurând de spaimă și teroare într-un dulap pentru a nu fi căsăpiți de niște animale cu chip de om.

Dacă acei premieri și miniștri ar fi temători pentru viața lor și a familiilor lor sau dacă - doamne ferește! - s-ar trezi în Norvegia, Irlanda ori Spania într-o dimineață blestemată precum cea din 7 octombrie - atunci ei ar gândi altfel.

Dacă aceleași mii de teroriști ar da buzna în case din Sevilia, Dublin sau Oslo, i-ar smulge pe Carlos, Frank sau Jan din așternuturi, în pijama, în dimineața unei zile de sărbătoare religioasă, și i-ar târî lovindu-i și cu pistolul la tâmplă pe o motocicletă într-o mulțime însetată de sânge, probabil că atunci ar conștientiza că pacea pe care sunt convinși c-o vor obține prin înființarea unui stat palestinian e realistă numai în vise. Vise spaniole despre o realitate israeliană pe care ei niciodată n-o vor înțelege.

În Europa se investește mult în educația copiilor și în dezvoltarea unei culturi civice. În Hamas, pe de altă parte, se investește în educarea copiilor să omoare evrei. Bebelușii deprind această cultură odată cu prima suzetă care le atinge buzele; ei cresc pe genunchii unei abominabile Scripturi a omorului și măcelului.

Arderea bebelușilor, violarea fetelor și femeilor, răpirea civililor și torturarea lor în tunelurile din Gaza, execuții sub ochii rudelor și prietenilor, masacrarea tinerilor veniți să petreacă la un festival de muzică și, pe lângă toate acestea, documentarea acestor momente de fericire marcate cu urlete de victorie: pentru teroriști aceasta e împlinirea căii către principalul lor ideal - înființarea unui stat.

Sprijinul pentru un stat palestinian îi întărește pe cei care trudesc la nimicirea statului Israel. Și după ce teroriștii vor fi terminat cu noi, ei vor continua prin a se răspândi în Occident, în Europa clasică și non-clasică și, în general, oriunde vor reuși să pună piciorul. Conducători europeni, nu fiți naivi. Nu spuneți: „Nouă nu ni se poate întâmpla”. Până și aici, alături de noi, existau israelieni care gândeau că așa ceva nu li se poate întâmpla. Ei sunt aceia care au învățat la modul neplăcut că teroriștii nu cer pace, ci urmăresc doar controlul, realizat prin obținerea unui teritoriu.

Și nu uitați, dragi europeni, niciunul dintre acești monștri nu va vărsa o lacrimă pentru un cap retezat, nici la Be'eri (kibuțul unde a avut loc masacrul Hamas din 7 octombrie) și nici la Barcelona.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA