Președintele Biden a recunoscut în 2021 că alungarea armenilor de pe pământurile lor din Anatolia, din actuala Turcie, a fost un genocid. SUA fuseseră tăcute pe această temă mai bine de un secol, iar tăcerea lor a avut consecințe cumplite.

Astăzi armenii au nevoie ca liderii globali, inclusiv Biden, să oprească un nou genocid - unul care a început în iarnă și acum evoluează într-o fază mai brutală, atrage atenția The Washington Post.

După o blocadă de câteva luni și concentrarea forțelor la frontiera cu enclava majoritar armeană Nagorno-Karabah din Azerbaijan, armata azeră a atacat. În decurs de o zi, forțele azere au copleșit rapid apărarea locală, ucigând peste 200 de oameni, inclusiv civili. În scurt timp a fost anunțat un armistițiu fragil.

În schimbul încetării bombardamentelor, Azerbaidjan a cerut predarea conducerii din Nagorno-Karabah și dezarmarea tuturor forțelor armate controlate de aceasta.

Când victoria azeră a devenit mai evidentă, mulțimi de civili armeni din Nagorno-Karabah s-au strâns în jurul aeroportului din Stepanakert, cel mai mare oraș al enclavei, încercând să fugă de pe pământurile lor ancestrale.

Au toată dreptatea să se teamă de următoarele măsuri pe care le-ar putea lua președintele azer Ilham Aliyev. Din decembrie 2022, Azerbaidjanul blochează Coridorul Lachin, unica legătură dintre Armenia și Nagorno-Karabah. Pe 22 februarie, Tribunalul Penal Internațional (TPI), după audierea ambelor părți, a decis că blocada constituie un "risc real și iminent" la adresa "vieții și sănătății" populației armene din Nagorno-Karabah.

În loc să se conformeze dispoziției cu caracter obligatoriu a TPI de a ridica blocada, forțele azere au acționat invers în iunie, izolând complet enclava și împiedicând chiar și livrările esențiale, inclusiv hrană și provizii medicale. De atunci Aliyev continuă să ignore apelurile secretarului general al ONU și ale secretarului de stat american de a se conforma cu decizia TPI. El a înțeles în mod corect că Azerbaidjanul nu va suporta nici o consecință serioasă din partea comunității internaționale pentru faptele lui.

Sfidarea Azerbaidjanului e de rău augur. În dreptul internațional, Convenția privind Genocidul din 1948 clarifică că o modalitate de a comite acestă crimă e "a impune deliberat unui grup condiții de viață astfel calculate pentru a-i provoca distrugerea fizică integrală ori parțială".

Prin blocarea Coridorului Lachin Aliyev a transformat enclava într-un imens lagăr de concentrare pentru 120.000 de armeni. Intervenția armată de săptămâna aceasta a mai adăugat și omorul (Articolul II a) precum și provocarea de traume fizice grave și traume mentale (Articolul II b) pe lista violărilor.

Ce va urma? Întrucât conducerea din Nagorno-Karabah a capitulat, comunitatea internațională i-a cerut lui Aliyev să le garanteze drepturi depline cetățenilor armeni din enclavă. Baku a afirmat că nu comite epurare etnică și a asigurat lumea că "reintegrarea” îi va aduce regiunii prosperitate.

Dar această retorică sună mai degrabă a vorbe goale, având în vedere ce s-a făcut deja. Iar ambițiile azere se extind și dincolo de Nagorno-Karabah. Începând din 2010, Aliyev vorbește cu regularitate despre Armenia însăși ca fiind "Azerbaidjanul de Vest", preluând revendicări azere mai vechi conform cărora întreaga Armenie nu e un stat legitim. Nu mai demult de decembrie el a declarat că "Armenia actuală e teritoriul nostru”.

Lumea trebuie să-i spună acestei crime pe numele ei real. Rezistența față de utilizarea termenului "genocid” e o problemă mai veche în relațiile internaționale. În aprilie 1994 cei mai mulți membri ai Consiliului de Securitate al ONU au refuzat să eticheteze drept genocid omorurile în masă din Rwanda. Și în 30 de ani nu s-a schimbat prea mult.

Ultima oară când Consiliul de Securitate al ONU a discutat situația din Nagorno-Karabah, blocada lui Aliyev a fost catalogată în mod repetat drept "situație umanitară” și ce s-a propus a fost continuarea negocierilor. Ni se reamintește astfel intervenția eroică a ambasadorului ceh Karel Kovanda în cursul dezbaterilor de la ONU privind Rwanda: când cele mai multe state susțineau negocierea unui armistițiu, el a asemuit ideea cu "a-l convinge pe Hitler să ajungă la o încetare a focului cu evreii”.

Astăzi, ca întotdeauna, geopolitica explică reticența lumii. Azerbaidjanul a un aliat al Occidentului împotriva Iranului, alimentează cu energie Europa și cheltuiește milioane pe armament sofisticat israelian. Însă astfel de situații nu trebuie lăsate să împiedice răspunderea lumii pentru oprirea faptei comise chiar sub ochii noștri: genocidul armean din 2023.

Biden a procedat corect în 2021. Astăzi el trebuie să împiedice istoria să se repete, scrie în The Washington Post, Luis Moreno Ocampo (primul procuror șef al Tribunalului Penal Internațional; procurorul șef în dosarul juntei militare din Argentina din 1985)

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA