Klaus Iohannis ar fi putut să o revoce pe șefa DNA, dar în același timp să ceară și Parlamentului să respecte deciziile CCR, să elimine politicul din CCR sau să apere Justiția cu toată forța de care dispune funcția de președinte al României.

Astfel, Iohannis a uitat acasă cele 5 gloanțe ce îi mai puteau salva din imaginea în fața societății civile.

1. Revocarea șefei DNA, dar să ceară imperativ Parlamentului punerea în aplicare a referendumului din 2009, prin care românii au cerut parlament unicameral, cu maxim 300 de parlamentari. Referendumul a fost validat de Curtea Constituțională a României, astfel că voința poporului trebuia pusă în aplicare.

2. Revocare, dar să ceară și consultarea poporului prin referendum în privința independenței Justiției, a îmblânzirii sau aspririi legii penale și pe tema independenței procurorilor.

3. Revocare, dar și începerea procedurilor pentru revizuirea Constituției pentru depolitizarea Curții Constituționale.

4. Revocarea șefei DNA, dar să retrimită Curții Constituționale hotărârea ambiguă prin care s-a cerut revocarea șefei DNA, dar prin care au fost trecuți și procurorii în subordinea ministrului Justiției. Hotărârea trebuie înțeleasă și prin prisma faptului că doar 4 judecători din 9 au decis acest lucru, alți doi au văzut altceva, dar au fost adunați la opinia primilor 4, iar alți trei au avut opinii separate contrare celor 6.

5. Revocare, dar și critici dure la adresa modificărilor la legile Justiției și ale codurilor penale, măcar la nivel declarativ să fi luptat cu PSD și ALDE.