Concluzia aparține studiul independent realizat de MKOR, intitulat Consumer Sentiment 2025, care dezvăluie portretul a două Românii care par să nu mai vorbească aceeași limbă.

Două electorații, două lumi

Pe de o parte, votanții lui Nicușor Dan – proveniți majoritar din urban (60%), cu studii superioare (78%) și venituri mari (74%) – aleg în baza competenței, integrității și a unei viziuni pro-europene. Ei preferă un lider tehnocrat, educat, care garantează predictibilitate și stabilitate.

De cealaltă parte, electoratul lui George Simion este conturat de mediul rural (62%), venituri mici (62%) și studii generale (73%). Pentru aceștia, votul este mai degrabă un act de protest împotriva sistemului, ghidat de emoție, suveranism și o nevoie de reconectare la valorile tradiționale.Încrederea în instituții: un barometru al polarizării

Poate cel mai revelator indicator al acestei scindări este nivelul de încredere în instituții. Dacă școala pare a fi un punct rar de convergență (72% încredere la ambele tabere), restul instituțiilor despart profund cele două Românii: Biserica este lider absolut în rândul alegătorilor AUR (72%), dar cu încredere mai scăzută în tabăra Dan (56%), în timp ce Justiția și presa se bucură de o apreciere net mai mare din partea celor care l-au votat pe Nicușor Dan (57% și 56%), comparativ cu alegătorii lui Simion (48% și 40%).

Guvernul, partidele și Parlamentul se află la coada clasamentului, cu încredere de sub 40% în ambele tabere – un semnal clar al unei crize generalizate de legitimitate.

Portretul președintelui ideal: reformator vs. vocea poporului

Când vine vorba despre trăsăturile liderului ideal, contrastul este din nou evident:Alegătorii lui Nicușor Dan își doresc un președinte educat (65%), integru (44%) și rațional (40%), a cărui autoritate derivă din competență și valori democratice.Votanții lui George Simion vor un lider apropiat de oameni (49%), patriot (48%) și hotărât (35%), mai puțin interesat de diplomă sau expertiză, dar capabil să inspire emoție și acțiune.

O criză de încredere care alimentează radicalismul

Studiul subliniază că peste 52% dintre cei care nu au votat invocă neîncrederea în sistem. Această neîncredere este sol fertil pentru populism și pentru retorici radicale. Deși economia rămâne principala grijă (taxe, salarii, costuri de trai), soluțiile propuse de cele două tabere sunt radical diferite: una caută stabilitate și profesionalism, cealaltă dorește o schimbare radicală, chiar cu prețul instabilității.

România: o societate în căutarea unui contract social

Falia dintre cele „două Românii” nu este doar ideologică sau economică, ci una profund existențială. Una aspiră la modernizare și continuitate europeană, cealaltă cere răsturnarea ordinii actuale și reconectarea la valorile autohtone.

Orice proiect politic viabil în viitor va trebui să recunoască această polarizare și să construiască punți de comunicare. Altfel, riscul este acela al unui dialog social paralel, al unei democrații cu două viteze și al unei înstrăinări tot mai mari între cetățeni și stat, conchide studiul. 

„România nu se confruntă doar cu o criză politică, ci cu una structurală, de legitimitate a statului. Fără o reconstrucție a relației cetățean-instituții, falia socială riscă să se adâncească.” — Cori Cimpoca, fondatoare MKOR