Decuplarea celor două partide de alegători este atât de frapantă, mai ales că vine după două rânduri de alegeri care au arătat foarte clar cât de mare este nemulțumirea oamenilor față de guvernarea PSD-PNL.

În loc de o analiză sinceră și fără farduri a situației, social-democrații și liberalii și-au reluat obiceiurile. Sub pretextul nevoii de stabilitate - reală altfel - cele două partide au făcut ce știu ele mai bine: și-au împărțit funcții, cu aproape aceeași garnitură care a făcut dezmăț în ultimul an.

Și s-au gândit că e o idee genială să scoată de la naftalină un personaj căruia nimeni nu-i poate contesta experiența politică, dar care a rămas în memorie pentru nefastul proiect USL, ”the father and the mother of Constitution” și scoaterea steagurilor UE și NATO .

În vârstă de 65 de ani, Crin Antonescu a studiat istorie la Universitatea din București. A repetat doi ani, el explicând că a făcut-o ”în mod deliberat”.

A fost câțiva ani profesor de istorie, iar după Revoluție a intrat în PNL. A migrat la Partidul Alianței Civice (PAC) și PL '93, pentru a reveni la liberali, unde a fost ales vicepreședinte în 1995.

Între 20 martie 2009-26 mai 2014 a fost președinte al PNL.

Între 1992 și 2008 a fost deputat, iar din 2008 până în 2016 a fost senator, deținând și funcția de președinte al Senatului (2012 – 2014).

A fost și ministru al tineretului și sportului (1997-2000).

A fost candidatul PNL la alegerile prezidențiale din 2009, clasându-se pe locul al treilea.

Deși are o carieră politică îndelungată, cu greu se pot găsi inițiative pozitive. E cunoscut drept unul dintre inițiatorii și liderii USL - alături de Eduard Hellvig, Liviu Dragnea și Victor Ponta - o alianță între social-democrați și liberali care a încercat să-l răstoarne pe președintele Traian Băsescu, profitând de textul ambiguu al Constituției privind suspendarea șefului statului.

Referendumul pentru demiterea președintelui nu a trecut, iar tentativa a fost criticată autoritățile europene, Washington și alți aliați ai României.

Antonescu a fost președinte interimar între 10 iulie 2012 – 27 august 2012, cât timp a fost suspendat Traian Băsescu. 

La Cotroceni s-a remarcat, ca mulți alți politicieni români, printr-o engleză aproximativă, fiind mult timp prilej de glume și ironii amare. Modul în care l-a prezentat pe ministrul de finanțe de atunci, Florin Georgescu, ”the father and mother” al relației dintre România și FMI a rămas în top.

O altă ispravă este scoaterea steagului NATO din biroul său și din sala în care au loc  conferințele de presă. 

Când era președinte al Senatului, cu ocazia discursului premierului chinez în Parlamentul României, steagul Uniunii Europene a fost înlocuit cu cel al Chinei, în sala de plen și pe holuri.

Crin Antonescu a criticat ulterior decizia, susținând că nu a știut. 

Eșecul tentativei de răsturnare a lui Traian Băsescu a dus și la ieșirea lui Crin Antonescu din politică, el pierzând conducerea PNL în favoarea lui Klaus Iohannis în 2014.

De atunci s-a retras practic din viața publică, acordând din când în când interviuri. Nu prea e clar ce a făcut în această perioadă.

În 2017 susținea că, nici ”dacă reînvie” Brătianu, nu mai revine în politică:

”Indiferent cine, și Brătianu dacă învie, Ionel, care vreți dumneavoastră, nu ma întorc în politica activa, pentru că nu am plecat din politica activă din motive care țin de un om, ci am plecat din motive pe care le-am explicat de atâtea ori încât nu e cazul să reiau”.

Cum este cunoscut drept un bun orator, cu siguranță va încerca să ne convingă de importanța răzgândirii sale. Nu e nimeni naiv să-și închipuie că în cei 10 ani de absență din politică, Antonescu s-a transformat într-un politician capabil să adune o societate tot mai divizată în jurul lui.

Revenirea sa e doar ultimul episod din călătoria ”cu toată viteza spre trecut” a unei coaliții  pentru care valorile europene sunt de cele mai multe ori doar pe hârtie. O dovedesc din plin în aceste zile când mimează proceduri democratice, dar în realitate mai dau o lopată în cap unei democrații în continuare mult prea originale.  

Tot ce fac politicienii din coaliție în zilele acestea arată ”un refuz al prezentului și incapacitatea de a privi viitorul în față”, după cum observa profesorul Ciprian Mihali.