Dacian Cioloș nici nu era anunțat oficial pe post de premier desemnat, când PSD s-a decis să îl faulteze. Partidul condus de condamnatul (în primă instanță) Liviu Dragnea a depus un amendament la OUG de mărire a salariilor din sistemul sanitar cu 25% prin care vrea să mărească, de la 1 decembrie, salariile tuturor bugetarilor cu 10%.

Prin acest gest, dar și prin propunerea lui Liviu Voinea în funcția de premier desemnat din partea PSD, Dragnea transmite un mesaj clar: război politic. Condamnatul pentru fraudarea referendumului din 2012 spusese, de altfel, clar că PSD vrea să guverneze în continuare. La presiunea străzii nu o va putea face direct, dar controlul pe care îl va exercita asupra cabinetului de tehnocrați al lui Cioloș va fi uriaș.

Să ne fie clar: la nivel declarativ, toate partidele o dau cotită. Până și „interesul național” zice că susține alegerea președintelui Klaus Iohannis. Dar rolul de „partid balama” al UNPR nu va dispărea, chiar dacă generalul-doctor-plagiator Gabriel Oprea nu mai stă în dreapta premierului.

Până și PNL-ul bicefal, care s-a supus din prima ordinelor prezidențiale - prin faptul că nu a formulat nicio propunere de premier - a anunțat că viitorul premier va trebui să se plieze pe prioritățile partidului enunțate în așa numitul de plan de guvernare al nevăzutului „guvern din umbră” al PNL.

Surse citate de Dan Tăpalagă pe HotNews.ro afirmă că Cioloș ar fi primit garanții că își va putea alege singur membrii cabinetului său. Sigur că le-a primit, altfel nu ar fi acceptat postul. Și pe cine altcineva să fi desemnat Iohannis în locul său? Și sigur că, în primă fază, vor fi votați de Parlament la presiunea Pieței.

Numai că și presiunea asta va dispărea. Rămâne de văzut cum vor reuși apostolii lui Cioloș să gestioneze niște instituții politizate până la refuz în ultimii ani, care acționează exclusiv la ordin de partid. Da, e vorba despre aparatele ministeriale, dar, mai ales, de instituțiile din subordinea acestora.

Dacian Cioloș, marketat ca un evanghelist în spiritul de-a dreptul religios al ideii de „specialist, tehnocrat”, are multe patimi în fața sa. O trecere în revistă sumară:

• O moștenire de pomană electorală lăsată de Victor Ponta la Guvern
• Un asalt halucinant la companiile de stat, lansat chiar în ziua numirii sale
• O guvernare în care va merge plocon la toate partidele ca să ia orice decizie
• Lipsa instrumentului Ordonanțelor de Urgență, care pot fi atacate oricând în Parlamentul ostil
• Problema deficitului bugetar a cărui creștere ne paște în 2017
• Contextul de politică externă nefavorabil României după eșecul rușinos în problema refugiaților
• Și nu în ultimul rând, cererile Pieței și ale societății civile, deloc ușor de rezolvat fără susținere politică

Cel mai sumbru scenariu este însă cel al unui eșec lamentabil al experimentului tehnocrat. Să zicem că toate problemele enumerate mai sus se vor dovedi insurmontabile pentru Dacian Cioloș. La final, Piața cui va cere socoteală?

Tehnocrații nu candidează la alegeri. Partidele o fac însă. Acestea din urmă se vor spăla pe mâini, zicând că au salvat România de un premier falimentar. Și noi, la vot, pe cine pedepsim?

Aceasta este cea mai mare pierdere a unui cabinet tehnocrat: lipsa unei modalități de sancționare politică a acestuia. Avem un Parlament profund corupt cu o majoritate de membri care sunt o rușine. Da, așa este. Cel mai trist ar fi însă ca tocmai acest Parlament să iasă basma curată pe spinarea tehnocraților.

PS: Sigur, dacă va ajunge prim ministru.