Votul de astăzi vine după patru ani de negocieri intense privind crearea Parchetului European, al cărui obiectiv constă în protecția și urmărirea penală a infracțiunilor împotriva bugetului UE și a intereselor financiare ale Uniunii. În prezent, aceste infracțiuni sunt de competența exclusivă a statelor membre, întrucât OLAF, Eurojust și Europol nu au mandat de a efectua cercetări penale.

Această lacună instituțională va fi remediată prin crearea Parchetului European (EPPO), în urma unei propuneri prezentate de Comisia Europeană la 17 iulie 2013.

La 7 februarie 2017, Consiliul a constatat că nu există unanimitate în favoarea propunerii, astfel că, în temeiul articolului 86 din Tratatul privind funcționarea UE, s-a recurs la soluția înființării Parchetului în cazul în care cel puțin nouă state membre vor fi de acord să participe. În prezent, 20 de state membre, printre care și România, au acceptat să ia parte la crearea EPPO. 

Europarlamentarul român Monica Macovei (ECR), care a fost raportor al raportului interimar privind propunerea de Regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European, raport adoptat de PE la 19 martie 2015, a explicat, pentru EurActiv, cum va funcționa această instituție și care sunt obiectivele sale. 

EurActiv: După votul de astăzi din Parlamentul European, care sunt următorii pași spre înființarea Parchetului European?

Monica Macovei: Astăzi am adoptat Regulamentul Biroului European, document care este de imediată aplicare și nu trebuie transpus în legislația statelor membre. Urmează adoptarea de către Consiliul UE a acestei variante. N-ar trebui să mai dureze mult, maximum o lună de zile sau chiar mai repede. Va fi publicat apoi în Jurnalul Oficial al UE și va intra în vigoare la două săptămâni de la publicare sau două zile, depinde cum se decide. După care se trece la înființarea efectivă a acestui birou.

E important că Parlamentul va avea un cuvânt de spus la alegerea Procurorului European, iar europarlamentarii țin foarte mult ca oamenii propuși de statele membre să fie independenți.

EurActiv: Când ar putea fi înființat Biroul?

Monica Macovei: Procesul va începe foarte repede. Eu zic că în maximum două luni de zile, dar apoi vor urma audierile. Guvernele vor trimite propunerile, depinde ce termen stabilește Consiliul. Eu aș vrea până la sfârșitul anului, dar suntem deja în octombrie. Oricum va fi în prima parte a anului viitor. Pentru că asta vor toți cei care știu că o fraudă de 500 de milioane de euro anual reprezintă o sumă uriașă.

Biroul va fi o structură centrală formată din câte un procuror din fiecare stat membru, dar pe care îi vom audia în PE înainte de a fi numiți. Aceștia vor alcătui structura centrală a Biroului Procurorului European și dintre ei va fi ales șeful. Apoi la nivelul statelor membre vor fi procurori delegați care vor face parte tot din structura Biroului Procurorului European. Ei vor face investigații pe teritoriul statului respectiv și vor lua legătura direct cu procurori delegați din alte state membre.

Procurorii europeni se vor ocupa cu infracțiunile împotriva banilor europeni, în principal cu infracțiunile transfrontaliere, și cu unele infracțiuni privind terorismul care sunt legate de finanțarea prin furtul de bani europeni.

M-am luptat foarte mult pentru acest regulament și an negociat cu fiecare ministru de justiție și de interne din fiecare stat membru, reușind să-i conving inclusiv pe olandezi – deoarece mulți nu doreau să intervină nimeni în problemele lor interne și a trebuit să le explic că toți banii europeni sunt într-u coș comun.

EurActiv: Care este cel mai important succes al Regulamentului?

Monica Macovei: Cel mai mare succes al regulamentului este acela că Procurorul european va începe o anchetă, o va duce la bun sfârșit și va dispune, dacă e cazul, și trimiterea în judecată. Cum vorbim de o infracțiune de fraudă europeană transfrontalieră, adică are loc pe teritoriul mai multor state sau sunt implicați cetățeni din mai multe state membre, s-a adoptat o procedură pe care chiar eu am propus-o. De exemplu, dacă în România se face o percheziție, atunci se respectă legea română, dacă în Germania se face o interceptare ea va fi conform legii germane, iar în Austria se face o audiere și va fi legea austriacă. În final, dosarul se trimite în judecată la o instanță desemnată de către Biroul Procurorul European. La acea instanță vor fi admisibile toate probele făcute în alte state membre pe procedurile lor. Deci nu neapărat pe procedura statului care judecă dosarul.

Asta înseamnă că anchetele vor merge repede pentru că procurorii din statele membre vor lua legătura imediat între ei, iar judecata va merge și ea repede pentru că toate aceste probe vor fi admisibile și nu se va mai merge pe cooperare judiciară, comisii rogatorii și așa mai departe. Și evident că ne vom recupera banii, întrucât fraudele din fonduri europene înseamnă fraudă din taxele și impozitele noastre.

Anual, UE pierde prin fraudă 500 de milioane de euro. Doar într-un singur an. Și vorbim numai de teritoriul UE. Să nu uităm că se duc bani europeni și în state țerțe.

EurActiv: Regulamentul prevede ca fiecare stat membru să decidă numărul procurorilor delegați și poate fi numit inclusiv un singur procuror. Nu e prea puțin ținând cont de amploarea fraudelor cu bani europeni?

Monica Macovei: O țară mică, de exemplu un stat baltic, poate stabilește unul. Dar alții pot stabili mai mulți. Acești procurori delegați se vor ocupa în restul timpului de dosarele naționale. În România, în acest moment competența de anchetă a fraudei cu bani europeni, indiferent de sumă, e a DNA. Acolo e un departament special și de aici vor fi desemnați procurorii delegați. Deja se pricep. Ar fi total ilogic să iei unul din cu totul altă parte, care nu a făcut un astfel de dosar. Ne-am face și de râs, am pune pe cineva care nu știe cum se investighează. Mai ales că vor fi dosare complicate. Aș da ca exemplu caruselul TVA-urilor cu fonduri europene. Aceasta e o infracțiune foarte complexă, în jurul căreia s-a dat o bătălie foarte mare, deoarece multe state nu au vrut ca această infracțiune să fie în competența Procurorului European. De ce? Pentru că aici se fură foarte mulți bani și unii spuneau că trebuie să se ocupe miniștrii de finanțe.

Mai trebuie spus că Procurorul European e competent pe toate infracțiunile definite deja în Directiva privind frauda cu fonduri europene, va investiga toate infracțiunile prin care se fură bani europeni. Sunt mai multe categorii de infracțiuni și ele sunt definite la fel în toate statele membre. S-a făcut această definire comună pentru a nu apărea probleme, pentru ca un stat să nu poată spune 'la mine nu e definită așa și eu nu pot face investigația'.

De asemenea, pentru foarte multe infracțiuni se prevede limita minimă pe care un judecător poate să o dea. Dacă judecătorul judecă acea infracțiune, chiar dacă nu e transfrontalieră, nu va putea da mai puțin de cinci ani, de exemplu, atât cât prevede Directiva. 

EurActiv: Credeți că ar putea exista tendința, inclusiv în România, de a fi numit un singur procuror pentru a nu încuraja activitatea instituției?

Monica Macovei: Avem și noi un cuvânt de spus, că ne ocupăm de audieri și putem cere să fie mai multe propuneri. Guvernele se schimbă peste tot, să sperăm că România nu se scufundă acum. E adevărat că trăim o perioadă absolut neagră în ceea ce privește justiția dar poate ieșim cu bine.

EurActiv: Cine va face propunerile în fiecare stat?

Monica Macovei: Guvernele fac propunerile, dar am cerut ca cei propuși să fie judecători sau procurori, nu politicieni.

EurActiv: Odată înființat Biroul, există posibilitatea retragerii unuia dintre cele 20 de state?

Monica Macovei: Da, dar cu motive temerice. Din statele care au acceptat nu văd cum s-ar retrage. Cum explici cetățenilor tăi că ai fraudă cu fonduri UE și în țara ta și transfrontalier?

Să luăm cazul României. Noi plătim la bugetul comun 1% din PIB - ceea ce reprezintă o sumă enormă care n-a fost, din păcate, negociată de Guvernul Năstase. În aceste condiții, cum le explici românilor că tu nu mai vrei Procuror European? Ca să ce? Să nu cercetezi frauda transfrontalieră? Trebuie amintit că sunt și firme românești, publice și private, care fac fraudă transfrontalieră. Mai ales că accesarea banilor europeni se face de multe ori într-un complex de mai multe state, spre exemplu pentru construirea unei autostrăzi Austria-Ungaria-România sau pentru o linie de cale ferată care să treacă prin cinci țări. Cum le explici că s-a comis o fraudă, dar tu nu participi? Mi se pare pierzător un astfel de guvern. Deocamdată, România a vrut să se implice, încă de la început. Eu am credința că nu se va răzgândi.