Legea pentru modificarea art. 17 din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea, precum și Legea audiovizualului nr. 504/2002 a fost adoptată, pe 14 decembrie 2015, de către Senat, în calitate de for decizional.

Legea vizează atât interzicerea publicității pentru produsele medicamentoase în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune, cât și a publicității pentru farmacii difuzată în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune, prin poziționarea unor farmacii ca fiind standarde sau etalon pentru celelalte.

Totodată, sunt interzise comunicările comerciale audiovizuale destinate produselor și tratamentelor medicale, precum și plasarea acestora unor operatori economici al căror obiect principal de activitate îl constituie fabricarea ori vânzarea unor astfel de produse, chiar și a acelora pentru care nu este necesară o prescripție medicală.

În cererea de reexaminare se arată că ”promovarea prin intermediul publicității în mass-media audiovizuală a unor tipuri de medicamente trebuie supusă unor condiții restrictive”, dar acestea trebuie să fie ”proporționale cu drepturile constituționale”.

Condițiile restrictive au fost enunțate atât de Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, cât și de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin care s-a transpus respectiva directivă.

În acest sens, ”jurisprudența europeană (Hotărârea CJUE din 11 decembrie 2003, în cauza C- 322/01, Deutscher Apothekerverband) a stabilit fără echivoc caracterul exhaustiv al normelor cuprinse în directiva menționată, în ceea ce privește publicitatea la medicamente și, prin urmare, în această materie statele membre nu pot adopta norme mai restrictive și nici norme cu un conținut diferit”, se arată în cerere.

Totodată, președintele arată că există Legea nr. 95/2006, care stabilește regimul juridic al publicității pentru medicamente, iar prevederile din acest act reprezintă transpunerea Directivei 2001/83/CE (art. 86-100), ”directivă al cărui obiectiv a fost stabilirea criteriilor substanțiale obligatorii pentru reglementarea domeniului respectiv, inclusiv prin realizarea unei armonizări complete în domeniul publicității pentru medicamente”.

Cu ocazia transpunerii, legiuitorul român a preluat soluția legiuitorului european interzicând total publicitatea la medicamentele care se eliberează cu prescripție medicală sau care conțin substanțe definite ca stupefiante sau psihotrope de către convențiile internaționale, indiferent de mijloacele prin care se realizează publicitatea.

”Prin urmare, în afara acestei soluții legislative, legiuitorul român nu poate veni cu o alta, orice altă opțiune fiind în afara cadrului stabilit de Directiva 2001/83/CE, motiv pentru care considerăm că se impune reanalizarea prevederilor legii transmisă la promulgare”, susține șeful statului.

De asemenea, în cererea de reexaminare se apreciază că este permisă totuși publicitatea prin alte modalități decât în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune la produsele medicamentoase pentru care nu este necesară o prescripție medicală, ceea ce duce la  ”premisa unei discriminări între mijloacele de informare în masă, respectiv între furnizorii acestora”.

Șeful statului mai explică și faptul că nu a putut identifica, în expunerea de motive, rațiunea pentru care ”publicitatea oricărui produs medicamentos este interzisă spre difuzare în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune, în timp ce publicitatea medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală este permisă, dar prin orice alte mijloace decât în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune”.