În primele luni de guvernare Cioloș, politicienii au fost împietriți. Ocupați, pe de-o parte, cu din ce în ce mai desele anchete penale care-i vizau, mulțumiți, pe de altă parte, cu cei câțiva oameni de-ai lor deghizați în tehnocrați și infiltrați în ministerele de forță din guvern, oamenii politici au tăcut. Apoi au plecat în campania pentru locale, apoi a venit oficial vacanța de vară. Doar Ponta și Băsescu au criticat, pe unde-au putut, la grămadă și, de multe ori, la limita incoerenței, anticorupția, tehnocrații și președintele. Și, între asalturile celor doi, propaganda a transmis, constant, mesajul că tehnocrații sunt noua ocultă.

Atacul la căpetenia Cioloș a fost însă pregătit din timp de politicieni. 

Primul care a deschis gura la bățul băgat prin gard de politicieni a fost Cristian Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, care s-a luat de guler cu mogulul Sebastian Ghiță. Sistemul a încercat o replică, dar a fost slabă. Ceva cu bani încasați de Ghinea prin proiecte europene derulate de ONG-ul din care a venit în Cabinet, o aiureală.

A prins mult mai bine mesajul otrăvit al lui Ponta privind gradul mic de absorbție al banilor Bruxelles-ului, în mare parte pentru că Ghinea a picat în capcana de a-i răspunde, nuanțat, că în exercițiul bugetar abia început, România a atras nu zero, ci zero virgulă ceva la sută. Și-așa a devenit Ghinea „Ministrul Zero”. Căci, nu-i așa, cine mai are timp de nuanțe între două breaking-news-uri despre nimic. 

Apoi a apărut un sondaj făcut de Marius Pieleanu, „sociologul național”, așa cum îl alintă colegii de platou de la Antena 3, sondaj în care ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, a ieșit bine. A fost creat imediat „don Nic”, unchiul malefic al lui Voiculescu, omul negru al companiilor de farmaceutice, Diavolul care conduce din umbră ministerul și care vinde țărișoara - sau, mă rog, ce-a mai rămas din ea - străinilor.  

După ce Tudorache a ajuns la Interne și a vorbit deschis despre intenția de a scormoni în viesparul infernal care este serviciul secret al ministerului, un amestec pestriț de funcționari, magistrați, politicieni și posesori de legitimație de presă a turbat. Prin vocile sale, Sistemul a ajuns să acuze faptul că doi miniștri, Tudorache și Pașca-Palmer de la Mediu, au primit ilegal case de la RA-APPS.

Ei, politicienii care ani de zile au devastat pur și simplu regia, băgând în casele statului, pe bani de nimic, șoferi și amante, ba chiar recidiviști în evaziune fiscală precum Said Baaklini, care se lăfăie într-o vilă pe malul Lacului Snagov, la câțiva metri de vila 10, vila de protocol a premierilor României, ei țipă acum că tehnocrații, această specie mai temută decât țânțarul-tigru aducător de Zika, au devalizat regia!

Apoi președintele PSD, Liviu Dragnea, șeful celui mai mare partid din România, liderul celor care se visează în trei luni din nou la butoanele robinetului cu bani, i-a aruncat mânușa lui Cioloș: l-a chemat în Parlament pentru un fel de raport privind starea națiunii.

Serios, Cioloș a venit în fața Sistemului cu cifre și informații clare, verificabile, dar și cu mult bun simț, chiar dacă fără niciun „pe” în acuzativul cu prepoziție „pe care”.

Premierul a primit, în replică, numai lozinci din partea Sistemului, care a vorbit prin vocea lui Liviu Dragnea. Ba că Guvernul sprijină companiile străine, ba că Cioloș vrea să pună biruri pe popor, ba că românii, ba că țărișoara. Nimic clar, nimic concret, deși acest Guvern, venit pe un uriaș val de speranță, ar putea fi criticat pentru o grămadă de neîmpliniri, în ciuda incontestabilelor intenții bune.

Fiecare a vorbit, de fapt, de la Tribuna Parlamentului cu România lui: Cioloș cu cea de bun simț, oarecum educată și cvasi-informată care încă așteaptă reformele tehnocraților după sfertul de secol de jaf al politicienilor, iar Dragnea, cu Ponta de-a dreapta sa, cu cea care, speră ei, rezonează la naționalism ieftin, la înscenări și titluri false a la RomâniaTV și la mesajul că oculta Soros-Bruxelles va distruge țărișoara prin agenții ei, tehnocrații.

Vom vedea mai târziu în toamnă cine a câștigat acest duel în termeni de voturi și încredere. Bunul simț trebuie însă că a plecat cu capul spart după discursul obraznic al lui Dragnea.

Ziua era însă abia la început, căci, după plenul reunit, a urmat o ședință a Senatului în care s-a votat cererea de începere a urmăririi penale împotriva fostului vicepremier Gabriel Oprea.

Deși avea dreptul la un discurs de jumătate de oră, Oprea, care poate fi aplaudat pentru orice, mai puțin însă pentru talentul oratoric, a încheiat scurt, cazon, în câteva minute. Ideea principală? "Aflat pe bancheta din spate, nu puteam să comit această ucidere din culpă. Cred că greșeala, cred că ceea ce a determinat sunt cele trei gropi." Ce nu e clar?

În fața acestui discurs, senatorii nu au avut, practic, decât opțiunea de a-și salva colegul de la întâlnirea cu procurorii din postura de inculpat.

Așa că Oprea a scăpat, cel puțin pentru moment, de acuzația că ordinele sale absurde și folosirea în exces a coloanei oficiale au dus la moartea unui tânăr polițist, obligat să gonească nebunește, pe o motocicletă super-puternică, noaptea, pe ploaie, printr-un București super-aglomerat, doar pentru că stăpânul voia să ajungă mai repede acasă venind de cine știe unde. În timp probabil vom afla și de unde, căci, cu Oprea inculpat sau fără, moartea lui Gigină va ajunge între coperțile unui dosar, pe masa unui judecător. Altfel nu ne putem numi stat de drept.

Drama lui Gigină - incidentul care a umplut paharul ce a dat peste odată cu dezastrul de la Colectiv în urma căruia românii ieșiți în stradă au dat jos guvernul Ponta - rămâne, așadar, fără o rezolvare în justiție. Iar bunul simț faultat de Dragnea zace acum plin de sânge într-un colț dintr-o sală imensă din Casa Poporului.

Ce urmează în toamna vrajbei noastre?

Vă propun o utopie. O domnie a legii adevărată, de la nivel de poliție, de jos, din stradă, i-ar speria pe Dragnea, pe Oprea, Ponta, Băsescu, Blaga și cei ca ei atunci când ar lua în calcul să mai împartă găleți și pui congelați ca să fie votați și să ajungă din nou la bani.

Dacă sistemul n-ar mai da găleți, pe oamenii ăștia nu i-ar mai vota nimeni. Sau aproape nimeni, pentru că, după ce au făcut harcea-parcea educația timp de un sfert de secol, o parte a societății tot ar opta pentru actuala clasă politică, deși ea și-a arătat cu vârf și-ndesat calitățile.

Fără impulsul găleții și al micului electoral am avea, așadar, o masa mare de conștiințe adormite, care ar putea fi trezite cu un mesaj simplu și de bun simț. Și cu niște argumente corecte ideologic care n-ar mai putea fi puse în balanță și comparate cu utilitatea imediată a găleții la care amărâții sărăciți și îndobitociți de-atâția ani de politicieni încă mai râvnesc, fie că ne place sau nu.

Sunt însă necesare argumentele, adică o alternativă politică decentă, curată și cât se poate de competentă.

Numai pentru o astfel de construcție politică având un program clar, cu obiective realizabile în termen rezonabil, elita informată poate acționa ca agent electoral împotriva sistemului. Altfel ea nu va rămâne decât o formă fără fond care râde la meme-uri pe Facebook și dă attending la proteste organizate online, după care, în decembrie, înjurând traficul infernal de pe Valea Prahovei, pleacă să se recreeze la zăpadă, că oricum cele câteva procente din care e compusă nu contează la vot.

Așadar e nevoie de un arbitru corect în alegeri, care nu poate fi altcineva în afara instituțiilor statului (Poliția și Justiția) și o construcție politică vizionară care să se contrapună realităților virtuale în care viețuiesc Ponta, Dragnea, Băsescu, Oprea și oamenii Sistemului.

Sună, ce-i drept, a utopie atunci când te uiți la Poliția lui Tobă și la justiția care se confundă cu anchetele DNA, de multe ori adevărate mișcări de PR încheiate indecis sau cu câteva luni de pușcărie și zero confiscări după răsunătoare arestări sau rețineri.

Sună și mai utopic atunci când realizezi cum Cabinetul Cioloș, în ciuda bunelor sale intenții, nu a reușit să propage unda de șoc a schimbării suficient de puternic pentru a fi resimțită la firul ierbii, în viața reală. 

Doar că Poliția a scăpat de vopsitul Tobă și e acum în mâinile unui tehnocrat adevărat care nu pare să fie legat cu sforile Sistemului, iar Justiția ar urma să aibă în scurt timp în lege, grație, cel mai probabil, unei ordonanțe a Cabinetului Cioloș, instrumentul confiscării extinse.

Ar putea fi prima măsură care ar ajunge cu adevărat până la românul de jos, care, după ce mănâncă micul electoral nemestecat și votează, îi înjură pe toți, că toți ”s-au ajuns” din furat. Și ar putea fi începutul ultimelor trei luni care să-i ducă, printr-un vehicul politic, direct într-un nou mandat și, eventual, în cărțile de istorie. 

Oamenii așteaptă. Miza e uriașă. Timpul e scurt. Vine iarna.