EurActiv.ro: Ce a câștigat și ce a pierdut România în cei nouă ani de apartenență la UE?

Victor Negrescu: Eu cred că România a câștigat capacitatea de a se afirma la nivel internațional, de a beneficia de fonduri europene pentru dezvoltare, de a fi la masă cu principalele puteri europene pentru a discuta despre viitorul tuturor cetățenilor europeni și, mai ales, a reușit să parcurgă un adevărat traseu către democratizare, către modernizare, către implementarea unei economii sustenabile. Aceste beneficii, cred eu, că sunt mult mai mari în comparație cu dezavantajele. Și cred că în general dezavantajele sunt exagerate de către oameni care au revendicări populiste sau eventual naționaliste. În consecință eu aș vedea mai ales părțile pozitive.

Dar, dacă este să subliniem totuși un aspect care poate genera riscuri, putem să vorbim despre dificultatea cu care România reușește să-și exprime punctul de vedere la nivelul UE. Dar acest lucru nu e generat de Uniunea Europeană ca entitate, ci mai ales de incapacitatea noastră de a ne organiza punctele de vedere, de a avea un management administrativ capabil să negocieze așa cum trebuie cu partenerii europeni și mai ales de lipsa unui proiect, unei strategii de țară în raport cu celelalte state europene. 

EA: Nu sunteți primul europarlamentar care vorbește de necesitatea unui proiect sau a unei strategii de țară. Ați discutat vreodată acest lucru cu autoritățile române?

VN: Eu am fost autorul, anul trecut, al unui proiect pentru momentul în care România va deține președinția Consiliului UE, în a doua parte a anului 2019. Împreună cu mai mulți reprezentanți din societatea civilă, din mediul de afaceri și din mediul sindical am lansat "Coaliția România 2019", coaliție care în această lună a luat o nouă formă, aceea a unei platforme mai mari la care s-au asociat mai multe structuri. Platforma pare să fie ascultată și de actualii guvernanți și ea își propune să genereze un proiect pentru 2019, care e independent de anumite puncte de vedere politice și care își propune să fructifice până în 2019 și din 2019 încolo un adevărat proiect de țară cu privire la parcursul României la nivel european și rolul pe care țara noastră trebuie să-l joace în această familie europeană.

EA: Concret, ce-ați făcut până acum?

VN: Avem o serie de lucruri pe care le-am stabilit. Pe de o parte, o strategie pentru modul în care România trebuie să se pregătească pentru anul 2019. Acest lucru presupune pregătirea resurselor, stabilirea unei agende, țintirea unor teme cheie, esențiale pentru România și mai ales promovarea la nivel european a unui moment special, a unui an dedicat unui element de extrem de mare interes pentru țara noastră. Aceste lucruri au fost promovate atât în dezbateri, cât și în dialogul cu factorii instituționali din România și de la nivel european.

Mai departe, vom iniția un dialog pentru a discuta cu celelalte președinții ale UE care vor avea loc înainte și după noi, pentru a face în așa fel încât prioritățile noastre să fie promovate și de președințiile anterioare și de cele care vor urma. Ce ne propunem după aceea este să stabilim o agendă de evenimente pe care societatea civilă, mediul de afaceri, dar și mediul sindical sunt dispuse să le fructifice, să le implementeze în pregătirea anului 2019 dar și în anul 2019, în așa fel încât România să arate că acel moment este important pentru ea ca țară, dar mai ales că România va fi capabilă să își promoveze interesele așa cum și-ar dori.

Din discuțiile care au avut loc sunt mai multe lucruri care au fost atinse de către partenerii noști, elemente pe care aceștia le consideră esențiale.

Pot să dau ca exemplu posibila începere a negocierilor de aderare pentru R. Moldova sau ideea de fructificare a potențialului digital pe care-l are România, în ideea unui an special dedicat economiei digitale în momentul în care țara noastră va deține președinția, pot să dau ca exemplu ideea de combatere de inegalităților și discriminărilor de orice gen, un subiect extrem de important pentru țara noastră.

Din păcate, din partea autorităților, din partea altor posibili actori nu vedem aceeași efervescență în a pregăti acest an, poate și pentru că, din păcate sau din fericire – depinde cum privim lucrurile -, guvernarea actuală are un termen limitat, de aceea cred că e important ca ceilalți actori care sunt independenți de guvern să-și exercite funcțiunea și să pregătească anul 2019 cât se poate bine.

EA: Credeți că politicienii și decidenții români sunt pe deplin conștienți de avantajele pe care ni le oferă statul de membru UE?

VN: Cred că avem în continuare o problemă în a ne cunoaște drepturile, dar și obligațiile la nivel european. Acest lucru se vede prin diferite întâmplări, că e vorba de procedurile de infringement care apar pe chestiuni pe care le-am fi putut repara foarte ușor sau că e vorba de incapacitatea noastră de a atrage fonduri europene – structurale sau granturi disponibile la nivelul Comisiei Europene – toate aceste lucruri denotă o lipsă de cunoaștere a tot ceea ce înseamnă oportunitățile oferite de UE.

Or, cred că aici intervine rolul nostru, al europarlamentarilor, să creștem gradul de informare cu privire la diferitele oportunități disponibile acolo. Spre exemplu, am lansat un site, denumit www.granturieuropene.ro, unde există în limba română toate sursele de finanțare disponibile la nivel european. Vorbim de aproape 35 de miliarde de euro disponibili anual la nivelul Comisiei Europene, fonduri pentru care noi românii nu aplicăm, fonduri despre care ar trebui să știm, și tocmai am căutat să informez cât mai mulți cetățeni lansând acest portal.

Dar evident sunt foarte multe inițiative care ar trebui să se deruleze și apreciez că e foarte important ca Executivul să înțeleagă că trebuie să investească în pregătirea funcționarilor publici. Practic, noi luăm de-a gata cunoștințele pe care aceștia le au și nu respectăm legea pentru că nu le oferim o formare profesională continuă. Neavând această formare profesională continuă, aceștia nu pot cunoaște noile oportunități oferite de CE, cum pot fructifica rolul lor mai bine în context european, cum pot să integreze România în diferite consorții europene pentru a atrage bani europpeni, cum pot promova interesele și politicile noastre în UE.

Despre asta este vorba, despre o lipsă de pregătire și cred că Executivul trebuie să intervină rapid pentru ca decidenții, cei care-i ajută pe decidenți și care sunt extrem de importanți, să fie pregătiți și să ajute România să joace un rol mai important la nivel european. Rol care, în pofida dimensiunii țării noastre, este inferior capacității noastre.

Dacă e să ne uităm la Polonia, această țară a reușit să facă mult mai multe: a avut un președinte al Parlamentului European, are un președinte al Consiliului European, a reușit să-și impună oameni de decizie la nivelul CE.

EA: De ce n-am reușit să avem niciun proiect viabil care să fie finanțat prin Planul Juncker?

VN: Eu, în calitatea mea de membru în Comisia pentru Bugete, am fost primul, aș putea spune chiar singurul europarlamentar român, care a criticat ferm Planul Juncker. Planul european de investiții strategice e un plan care creează discriminări foarte mari pentru țări precum România.

Pentru că acesta se bazează pe capacitatea celui care depune proiectul de a confinanța cu o sumă foarte mare proiectul, dar mai ales pe capacitatea aplicantului de a aduce bani de pe piață pentru finanțarea acelui proiect. În România piața financiară este mult prea mică pentru a susține astfel de proiecte. Capacitatea administrativă a agenților economici români de a genera consorții la nivel european e mult prea mică pentru a putea fructifica acele proiecte și mai mult decât atât Planul Juncker nu ia în considerare factorul de risc generat de sărăcie, de subdezvoltare.

Dacă vor să obțină bani prin Planul Juncker, regiunile din România concurează cu regiunile din Franța, băncile din România concurează cu cele din Germania, de aceea noi nu suntem capabili să facem acest lucru. Dar asta nu ar fi împiedicat ca noi să facem câteva demersuri la nivel guvernamental, demersuri care nu au existat.

Prin Planul Juncker există posibilitatea ca Guvernul să implementeze o serie de rețele de experți, de traineri, de oameni care formează potențiali aplicanți, ori noi nu am făcut acest lucru. Era și este în plan ca fiind finanțabilă ideea aceasta de a crea un fel de consorții pentru promovarea Planului european de investiții strategice, și acest lucru nu s-a întâmplat.

Noi am ignorat acel proiect, ne-am concentrat pe fonduri structurale care, iată, nu reușim totuși să le accesăm și am uitat că am fi putut obține o parte din cele aproape 315 miliarde de euro și nu ne-am pregătit. Așa cum am pierdut o bună parte din perioada 2014-2020, riscăm să pierdem o bună parte din fondurile disponibile prin Planul Juncker.

EA: La nivel european euroscepticismul este în creștere. Care sunt cauzele?

VN: Există riscuri inclusiv în România, riscuri majore care nu sunt generate de partidele extremiste pe care mă bucur că românii nu le susțin, ci de preluarea discursului eurosceptic în mesajele principalelor partide din România. Ce înseamnă acest lucru: a blama UE pentru lipsa de performanță a guvernului, a asocia miniștri care au rădăcini la nivel european dar care nu sunt performanți cu tot ce înseamnă CE, a blama Uniunea pentru incapacitatea noastră de a juca un rol la nivelul UE.

Aceste mesaje pe care le vedem din ce în ce mai des în țara noastră riscă să genereze acvel euroscepticism care există mai ales în țările din vest. Acolo, acest proces a început cu mult timp în urmă. Și acest proces a fost fructificat de anumiți lideri politici populiști care nu vin cu soluții și cu măsuri concrete, ci doar caută să scoată în evidență excesiv eventuale erori sau interpretări pe care le dau cu privire la acțiunea europeană.

De ce s-a instalat acest euroscepticism la nivel european?

Prin prisma problemelor economice pe care le-a întâmpinat UE, scăderea creșterii economice, mărirea șomajului, creșterea inegalităților. Aceste lucruri au făcut ca o parte din populație să se simtă dezrădăcinată, să se simtă inferioară sau neluată în seamă de către decidenți și, mai ales, neluată în seamă de către decidenții europeni care nu pot fi prezenți în fiecare stat sau în fiecare localitate. La nivel național, și în trecut, și în perioadele mai puțin frumoase ale Europei, în perioade de război, unii lideri politici căutau să dea vina pe exterior pentru propriile neajunsuri.

Asta s-a întâmplat și acum. Liderii populiști criticau o Comisie care nu poate să fie prezentă peste tot, pentru a-și crește bazinul electoral și pentru a da sentimentul oamenilor că singuri pot rezolva lucrurile. Dar în lumea în care trăim azi, o lume interconectată, știm foarte bine că izolați, singuri, nu putem să rezolvăm lucrurile, ci doar prin dialog și foarte multă implicare.

EA: Cum apreciați poziția noastră în criza refugiaților?

VN: Mi se pare că România a avut obiectivele bune dar pe care nu a știut să le negocieze cu partenerii europeni. România s-a prezentat în fața partenerilor noștri europeni ca fiind dintre cele trei sau patru țări care nu sunt dispuse să dea dovadă de solidaritate. Prezentându-se astfel există riscul ca țara noastră să ajungă să fie izolată, criticată sau chiar să întâmpine anumite penalizări prin prisma acestei atitudini.

România trebuia să-și susțină punctul de vedere: suntem pentru cote voluntare, nu suntem pentru cote obligatorii, dând totuși dovadă de solidaritate. Lucru pe care Bulgaria l-a făcut mai bine. În consecință, Bulgaria nu este pusă astăzi la colț. România pare din ce în ce mai izolată și liderii săi din cei în ce mai izolați prin această metodă de negociere și această poziționare foarte slab explicată.

Pentru că partenerii noștri europeni, sunt convins, sunt dispuși să ne înțeleagă punctele de vedere, sunt dispuși să ne asculte, sunt dispuși să negocieze, dacă noi venim cu argumente clare și venim cu proiecte și strategii foarte precise și foarte coerente.

În chestiunea migrației, România nu a venit cu acest pachet, s-a poziționat de partea țărilor care nu sunt solidare, de partea lui Orban și în consecință cred că și-a pierdut o bună parte din prestigiul său, prestigiu care va fi greu de recuperat. Piederea prestigiului riscă să genereze anumite probleme pe termen mediu și lung.

Dar așa cum am spus ideea aceasta de a avea un punct de vedere cu privire la migrație bazat pe cote voluntare, pe o participare solidară, comună și o soluție europeană, această idee este una bună. Problema e cum explicăm. Iar "cum" contează la nivel european la fel de mult precum soluția.