Orașele europene permit tot mai mult locuitorilor să participe la proiectarea și gestiunea activelor urbane, o practică care, potrivit experților, poate crea societăți și piețe mai democratice.

 

 

Ideea care stă la baza acestui model este de a stabili colaborări civice cu comunitățile, administrațiile, întreprinderile, cadrele universitare și ONG-urile de la nivel local, în efortul de a aduce locuitorii în procesul decizional și de a gestiona activelor orașului sau a bunurilor comune urbane. „O numim democrație colaborativă administrativă”, a explicat Christian Iaione, profesor de drept la Universitatea LUISS și codirector al LabGov. „Nu este vorba doar despre participarea la administrațiile locale, ci despre partajarea managementului și codeținerea serviciilor și a activelor cu locuitorii orașului”, a adăugat acesta.

Un exemplu este BeeOzanam din Torino, un amplu spațiu civic din nordul orașului. Complexul, o fostă fabrică, a fost transformat într-o clădire multifuncțională, care cuprinde și o casă temporară pentru migranți, un restaurant condus de lucrători defavorizați și o grădină comunitară pe acoperiș. „Acesta este rezultatul inițiativelor comunitare care vizează regenerarea locului”, a declarat Emanuela Saporito, cofondatoare și planificatoare comunitară în cadrul Orti Alti, o asociație de arhitecți care lucrează la regenerarea urbană și unul dintre inițiatorii BeeOzanam.

„Am avut o viziune proprie și am discutat despre această idee de a crea un loc deschis participării localnicilor, care să ofere activități culturale, dar și de a proiecta în comun activități culturale împreună cu cartierul”, a explicat aceasta în timpul unei vizite organizate de Comisia Europeană pe durata Forumului orașelor din Torino. Procesul de regenerare a fost inițial sprijinit din fonduri private și apoi finanțat prin proiectul „Co-City”, în cadrul programului UE „Acțiuni urbane inovatoare” (UIA). Scopul proiectului a fost de a promova colaborarea dintre administrația locală și cetățeni pentru gestiunea partajată și regenerarea bunurilor comune urbane. Inițiative similare au avut loc și în alte orașe europene.

De exemplu, Gdansk, Amsterdam, Iași și alte orașe fac parte din rețeaua Civic eState care promovează proiectarea în comun a bunurilor comune urbane.

Impactul

Potrivit lui Christian Iaione din cadrul LabGov, această practică exercită presiune asupra administrației pentru a-și îmbunătăți și a-și inova serviciile și „este o modalitate de a îmbunătăți calitatea democrației și de a atinge justiția socială, abordând în același timp provocările descurajatoare ale tranziției tehnologice și a celei verzi”.

În același timp, „aceasta exercită presiune și asupra piețelor, pentru că le diversifică, prin crearea unor modele de afaceri și financiare mai echitabile, incluzive, corecte”, a afirmat acesta, adăugând că ideea este aceea de a genera autodurabilitate și de a evita dependența constantă a societății și a piețelor de politicile publice și de responsabilii de elaborarea politicilor.

„Trebuie să ne asigurăm că există mai multe întreprinderi economice cooperante, durabile și inovatoare bazate pe bunuri comune, astfel încât – datorită locuitorilor orașului, a tinerilor inovatori, a persoanelor antreprenoriale orientate spre durabilitate și a actorilor sociali sau a grupurilor sociale – să avem nu doar mai multe instituții democratice, ci și piețe mai democratice.

Un proces provocator

Cu toate acestea, autodurabilitatea este o provocare, în special pentru bunurile comune urbane care nu sunt conduse de o logică lucrativă. De exemplu, Cascina Roccafranca, un centru cultural și social deschis în 2007 la Torino și gestionat în comun de municipalitate și de asociații locale, a raportat că reușește să obțină doar 66 % din autodurabilitate, prin închirierea de spații și activități comerciale în spațiile sale.

O altă chestiune vizează nevoia de investiții în programele de consolidare a capacităților, potrivit lui Christian Iaione. „Locuitorii care lucrează pentru bunurile comune nu au beneficiat de același tip de cunoștințe și resurse tehnice de care au beneficiat sectorul public și cel privat”, a spus el. În același timp, acest model de participare poate fi esențial în abordarea crizelor actuale și viitoare, cum ar fi seceta sau criza migrației, potrivit profesorului. „În cele din urmă, când o criză lovește, comunitatea este cea care se reunește și are primul răspuns și prima inițiativă, dar apoi toate părțile implicate trebuie să se unească”. „Așa cum a demonstrat pandemia, omenirea poate ieși din crize doar cooperând”.