Bugetarea participativă (BP) – decizia comună a liderilor orașelor și a locuitorilor privind cheltuirea unei părți din bugetul municipal – devine un instrument democratic tot mai popular în Europa. 

Potrivit Atlasului Mondial de Bugetare Participativă (Participatory Budgeting World Atlas), cu peste 4 500 de bugetări participative, corespunzător unor proporții de 39 % din cazurile mondiale, Europa este regiunea care găzduiește cel mai mare număr de astfel de exerciții participative.În pofida unor diferențe regionale, procesul fundamental adoptat pas cu pas în orașele europene este similar.

Locuitorii elaborează și votează propunerile de proiect pe care le doresc pentru orașul, districtul sau cartierul lor. Aceste inițiative sunt apoi finanțate prin bugetul municipal și puse în aplicare de consiliile locale.

Originar din Porto Alegre, Brazilia, conceptul a fost adoptat în Europa de la începutul anilor 2000.

În timp ce experimentul brazilian din 1989 s-a axat pe nedreptatea socială și a avut ca scop ajutarea comunității în abordarea inegalitățile economice, experimentele europene variază în ceea ce privește domeniul de aplicare și formatul.

De exemplu, Lisabona, una dintre cele mai active capitale ale UE în procesele participative, a fost primul oraș care a introdus bugetarea participativă online în 2008. Mai recent, capitala portugheză a introdus și o bugetare participativă verde care finanțează inițiativele cetățenilor vizând atenuarea schimbărilor climatice.

Cu toate acestea, cererile de proiecte verzi pentru a crește durabilitatea și a îmbunătăți calitatea vieții la nivel local sunt în creștere chiar și în orașele fără o bugetare participativă verde specifică. Acest lucru sugerează faptul că sistemul ar putea reprezenta o modalitate de a aborda problemele de mediu de la zero. 

Sudul Dublinului se încadrează în această tendință, cu cele mai multe dintre proiectele câștigătoare pentru runda din 2019 privind grădinile, spațiile de activitate în aer liber, traseele naturale și locurile de joacă. Bugetarea participativă din sudul Dublinului a fost introdusă pentru prima dată în 2017 cu un buget de 300 000 EUR și a vizat locuitorii dintr-o altă zonă electorală în fiecare an.

Cerințe variate

În timp ce cererile locuitorilor din orașele europene sunt adesea similare, procentajul bugetului poate varia foarte mult de la un loc la altul. Parisul alocă 25 % din bugetul de investiții pentru bugetarea participativă, în timp ce alte orașe mai mici investesc, de obicei, între 2 și 5 % din resursele lor.

Distribuția geografică a acestor procese diferă, de asemenea, pe continent. Un procent de aproximativ 92 % din bugetarea participativă este distribuit în Europa de Est și de Sud, în timp ce în țările occidentale și nordice aceasta reprezintă doar 2-5 %.

Această distribuție inegală se datorează în parte legislației naționale care promovează bugetarea participativă în anumite țări, cum ar fi Polonia, unde, începând din 2019, bugetarea participativă a devenit obligatorie în orașele mari. Cu toate acestea, concentrarea ridicată a exercițiilor participative în aceste regiuni este, de asemenea, legată de lipsa adânc înrădăcinată a încrederii dintre cetățeni și guvern, potrivit lui Giovanni Allegretti, cercetător la Universitatea din Coimbra.

„Când a apărut bugetarea participativă, ea a vizat crearea încrederii reciproce între instituții și cetățeni și este nevoie de încredere reciprocă, în special în țările în care rata de participare la alegeri este scăzută, iar corupția este ridicată”, a afirmat acesta.

Dimpotrivă, țări precum Finlanda, Suedia, Norvegia și Danemarca nu au „o forță motrice privind bugetarea participativă, pentru că acestea cred prea mult în corectitudinea politicii”. Pe lângă consolidarea încrederii în administrațiile locale, cercetătorii sunt de acord că bugetările participative pot crește prezența la vot și îi pot informa mai bine pe liderii orașului cu privire la problemele care necesită atenție și investiții.

Totuși, criticii afirmă că aceste exerciții ar putea suferi din cauza lipsei de interes în a avea un cuvânt de spus în problemele locale și a voinței politice de a împărți puterea în procesele decizionale. În plus, bugetarea participativă adesea nu reușește să reprezinte în mod egal populația, comunitățile marginalizate, cum ar fi imigranții, fiind excluse de la participare.

În pofida acestor limitări, bugetările participative nu numai că sporesc la nivel de oraș, dar câștigă tracțiune și în rândul instituțiilor europene, ca modalitate de a crește încrederea cetățenilor și a implicării lor în procesele decizionale de la nivelul UE.

Într-o rezoluție aprobată în iulie 2021, Parlamentul European a propus introducerea bugetării participative și a altor instrumente de participare pentru proiectele-pilot, pentru a permite cetățenilor să aibă un cuvânt de spus cu privire la cheltuirea unei părți din bugetul UE.