Liderii orașelor europene împart puterea cu cetățenii lor pentru a spori încrederea locuitorilor în administrațiile locale printr-o serie de inițiative de colaborare și orientate către cetățeni.

„Cred că pentru a susține încrederea în democrația reprezentativă, trebuie să o extindem, în special la nivel local, la democrația participativă și la democrația directă”, a declarat primarul Zagrebului, Tomislav Tomašević, în cadrul Forumului de la Budapesta din septembrie.

Instrumentele participative, cum ar fi consultările și procesele decizionale partajate cu privire la bugetele orașelor între locuitori și administrațiile municipale, sunt privite ca o modalitate de a-i capacita pe cetățenii cu privire la problemele locale.

Cu toate acestea, procesele participative ca „o chestiune de partajare a puterii” vor funcționa numai dacă există voința politică de a merge dincolo de „bifarea unei casete”, potrivit dnei Anna Lisa Boni, secretar general în cadrul Eurocities, o rețea de orașe mari din Europa.

Unii s-au întrebat chiar dacă aceste instrumente sprijină democrația locală. Aceste inițiative se dovedesc adesea a fi nu mai mult decât „exerciții de hârtie”, lipsite de participare reală și egală, a declarat Rebecca Rumbul, șefa departamentului de cercetare de din cadrul mySociety, o organizație nonprofit care lucrează la implicarea civică.

„Cred că exercițiile participative, consultările, aceste tipuri de lucruri, sunt adesea folosite doar pentru a legitima procesul”, a spus ea. Heli Rantanen, manager de dezvoltare pentru participarea digitală din cadrul administrației orașului Helsinki, nu este de acord.

„Nu este cazul bugetului participativ”, a spus ea. Capitala Finlandei a pus în aplicare un proces de bugetare participativă cu durata de doi ani, denumit OmaStadi.

Consultările solicită cetățenilor să evalueze proiectele planificate, iar bugetarea participativă le oferă un cuvânt de spus despre cum să se poate cheltui bugetul municipal, potrivit dnei Heli Rantanen.

„Orașul este obligat să pună în aplicare rezultatele; nu există nici o îndoială cu privire la acest lucru”, a spus ea. Totuși, Heli Rantanen a recunoscut că nu toți cetățenii participă în mod egal la acest exercițiu participativ. Evaluarea din 2020 a orașului a ilustrat subreprezentarea grupurilor minoritare, de exemplu a imigranților, care se luptă adesea cu barierele lingvistice și culturale.

Orașul a declarat că cooperează în prezent cu ONG-urile locale pentru a reduce decalajul și a ajunge la comunitățile marginalizate pentru a remedia acest lucru. De exemplu, administrația a aflat că persoanele care nu au încredere în administrația locală în țările lor de origine sunt mai puțin susceptibile de a se implica atunci când devin rezidenți în Finlanda.

Lipsa de încredere, însă, nu este singura cauză pentru un nivel scăzut de participare a cetățenilor. Un raport din 2015 a arătat că 41 % dintre europeni nu sunt deloc interesați de inițiativele cetățenești active. În plus, cei mai bogați au fost de două ori mai susceptibili de a se implica decât omologii lor mai puțin avantajați financiar.

Cei mai educați nu participă din cauza constrângerilor de timp, în timp ce cei mai puțin educați evită să facă acest lucru din lipsă de interes. „Când oamenii se gândesc doar la supraviețuire, la casă, la sănătate, desigur, nu pot participa. Cum ne putem aștepta ca ei să participe dacă se gândesc la supraviețuire? a declaratLaura Pérez, viceprimarul Barcelonei, luând cuvântul în cadrul Forumului de la Budapesta din septembrie.

Proximitatea cetățenilor față de propunerile de proiecte poate juca, de asemenea, un rol. În cercetarea sa, Rebecca Rumbul a constatat că locuitorii sunt mai interesați de serviciile locale care funcționează în mod corespunzător decât de participarea la consultări cu privire la proiecte care nu le afectează în mod direct viața de zi cu zi.

„Cu cât te îndepărtezi mai mult de locul în care locuiești, cu atât mai departe ajunge să fie acesta”, a spus ea. Un efect similar pare să aibă loc la Helsinki, unde funcționarii au observat că 12 % dintre participanții care au început să voteze cu privire la propuneri au renunțat la jumătatea drumului. Cetățenii care participă la votul online privind propunerile de dezvoltare urbană au renunțat atunci când au ajuns la idei privind întregul oraș.

„Avem șapte zone districtuale, alegi una, și apoi, poți vota pentru propunerile care sunt făcute pentru întregul oraș Helsinki – și acesta a fost punctul critic”, a declarat Johanna Seppälä, șefa unității de participare și informare a cetățenilor la Helsinki.

„Aceasta este o temă comună în cadrul fiecărui proces participativ”, a declarat Heli Rantanen pentru EURACTIV. Oamenii nu vor doar să participe, exclusiv pentru bucuria de a participa, ci numai și mai ales atunci când îi afectează pe ei și le afectează cartierul”.