„A existat o lipsă masivă de implicare și participare a publicului în conceperea și punerea în aplicare efectivă a fondurilor de redresare”, a declarat pentru Euractiv Daniel Thomson, responsabil cu strategia publică în cadrul CEE Bankwatch Network.

„Deciziile privind modul și locul de investire pentru aceste fonduri au fost luate cu adevărat cu ușile închise, fără a implica în mod corespunzător societatea civilă, publicul sau părțile interesate relevante”, a adăugat el, subliniind concluziile unui raport recent care analizează cum au fost cheltuite fondurile de redresare în Bulgaria, Estonia, Ungaria, Italia, Letonia, Polonia și Spania.

Lipsa de transparență

Raportul, publicat de Observatorul cetățenilor pentru finanțarea Pactului verde, arată că publicul nu a fost implicat în conceperea planurilor naționale de redresare și, adesea, nu a primit instrumente pentru a monitoriza punerea în aplicare a acestora.

„În Italia, opacitatea a existat de la început, întrucât administrația nu a permis parlamentului să vadă proiectul de plan de redresare decât cu trei zile înainte de a-l prezenta Comisiei”, a declarat Eva Pastorelli, militantă în cadrul ONG-ului italian ReCommon. Deși au existat investiții pozitive, „planul nu a beneficiat de o abordare ascendentă și nu a fost ușor pentru teritorii și comunități să programeze în comun investițiile în funcție de nevoile lor”, a spus ea.

În plus, organizațiile societății civile s-au confruntat cu dificultăți în găsirea și accesarea informațiilor privind proiectele finanțate, ceea ce indică o lipsă de transparență pentru public. „Ne-am străduit foarte mult să găsim multe informații despre ce s-a finanțat și cine sunt beneficiarii. Prin urmare, faptul că societatea civilă s-a străduit într-adevăr să găsească aceste informații înseamnă că cetățenii nu au fost implicați deloc”, a afirmat Daniel Thomson.

Întrucât fondurile trebuiau cheltuite în cursul unei perioade scurte de timp, în unele cazuri perioada disponibilă pentru consultare publică a fost scurtată, pentru a respecta termenele impuse. „Nu a existat transparență și nici timpul necesar cetățenilor pentru a evalua cu adevărat dacă infrastructura era într-adevăr necesară”, a declarat Eva Pastorelli, oferind ca exemplu un dig sparge-val din Genova, un proiect de infrastructură în valoare de 2 miliarde EUR, despre care ONG-urile au spus că a fost realizat fără implicarea cetățenilor și că ar putea afecta biodiversitatea mării.

Lipsa implicării la nivel local a fost criticată de Parlamentul European într-un raport adoptat în iunie 2022, care solicita statelor membre „să se asigure de claritatea distribuirii responsabilităților și că sistemele adecvate de gestionare a fondurilor MRR [de redresare și reziliență] țin cont de nevoile specifice ale cetățenilor de la nivel regional și local.”

Împotriva intereselor publice

„Neincluderea societății civile în luarea acestor decizii a condus la o serie de investiții care nu reflectă cu adevărat interesele publicului larg”, a declarat Daniel Thomson.

Potrivit raportului, investițiile prevăzute de planurile naționale de redresare au fost adesea destinate mai degrabă întreprinderilor mari decât IMM-urilor ori sectorului public sau proiectelor mari de infrastructură care ar putea dăuna mediului.

„Fondurile de redresare ar trebui să ajute oamenii și acele țări care au fost afectate în mod deosebit de pandemia de COVID-19 să se redreseze prin crearea unor economii mai reziliente”, a declarat Bruna Cañada Roca din cadrul Debt Observatory in Globalisation, adăugând totuși că banii nu au consolidat sistemul de sănătate sau alte servicii publice.

„Întregul proces decizional a fost doar un dialog între administrația națională și Comisia Europeană, iar gestionarea a avut un caracter foarte centralizat”, a declarat ea, explicând că o masă rotundă de dialog social pentru redresare creată în Spania a inclus doar reprezentanți a două sindicate. Lipsa personalului și a resurselor a împiedicat, de asemenea, municipalitățile și regiunile, precum și întreprinderile sociale să acceseze fondurile, a adăugat aceasta.

Cu toate acestea, în alte țări, participarea cetățenilor a avut o influență mai mare asupra deciziilor luate cu privire la cheltuirea fondurilor. De exemplu, în Polonia, construcția unui proiect hidroenergetic pe Vistula a fost criticată și eliminată din planul de redresare.

„Cu cât mai mică este implicarea cetățenilor, cu atât mai mult sunt incluse în plan proiecte cu risc mai mare”, a declarat Krzysztof Mrozek din cadrul Polish Green Network pentru Euractiv, adăugând că criteriile stricte de eligibilitate au împiedicat, de asemenea, finanțarea din fondurile de redresare ale UE a unor proiecte care ar putea fi benefice pentru comunitățile locale.

O mai bună implicare

Autorii raportului au efectuat și un sondaj în rândul cetățenilor. În urma sondajului s-a constatat un grad scăzut de conștientizare privind fondurile de redresare ale UE și implicarea cetățenilor în deciziile luate de administrații. În cadrul sondajului, respondenții au sugerat creșterea gradului de utilizare a platformelor de comunicare socială, a televiziunii, a radioului și a podcasturilor pentru a spori gradul de conștientizare.

Pentru a stimula implicarea cetățenilor, respondenții au subliniat și posibilitatea introducerii participării publice obligatorii sau a înființării de adunări ale cetățenilor la nivel de oraș, care să permită locuitorilor să facă schimb de informații cu privire la propriile nevoi. „Autoritățile naționale, statele membre văd participarea publicului ca pe o formă de birocrație și un exercițiu de „bifat căsuțe”, în timp ce, de fapt, ar trebui să o vadă ca pe un avantaj real menit să alinieze cheltuielile cu nevoile cetățenilor”, a spus Daniel Thomson.