Aceste concluzii au fost evidențiate într-un articol ce analizează mai multe scenarii în care ambalajele existente pe bază de hârtie sunt înlocuite cu alternative reutilizabile fabricate din polipropilenă, o rășină care face ca materialele plastice să fie durabile și rezistente la căldură. 

Analiza firmei McKinsey apare în contextul în care Parlamentul European și țările UE examinează un proiect de legislație europeană care introduce pentru prima dată obiective obligatorii de reutilizare pentru ambalaje precum sticlele de băuturi și cutiile de livrare pentru comerțul electronic. 

În cazul comerțului electronic, companiile vor trebui să livreze 10% din produsele lor către consumatori în colete reutilizabile până în 2030 și 50% până în 2040, a precizat Comisia Europeană, care a prezentat propunerea la 30 noiembrie 2022. 

Cu toate acestea, ponderea ambalajelor reutilizabile în comerțul electronic este neglijabilă în Germania, unde se fac 2.3 miliarde de livrări online în fiecare an. „Există câteva exemple, dar rata de penetrare este aproape de zero”, se arată în document. 

Pentru a evalua impactul trecerii la ambalaje reutilizabile, consultanții McKinsey au simulat o trecere de la pungi și cutii de corespondență din hârtie, la pungi sau cutii din plastic ce conțin polipropilenă reciclabilă. 

„Simularea arată o creștere semnificativă a transportului, din cauza necesității de a returna ambalajele la operatorii de ambalaje reutilizabile, la centrele logistice terțe sau la centrele de distribuție”, se arată în articol, iar pe lângă costurile suplimentare pe care le-ar genera acest lucru, se așteaptă ca trecerea la plasticul re utilizabil să provoace o creștere simultană a emisiilor de CO2 cu 10-40%. 

Firma McKinsey a ajuns la concluzii similare într-un al doilea scenariu care a analizat serviciile de livrare a mâncării la pachet din Belgia. În acest caz, costul trecerii la materiale plastice reutilizabile este estimat că ar fi aproximativ dublu față de cel al paharelor și ambalajelor din hârtie de unică folosință, iar emisiile de CO2 ar putea să crească cu 150%. 

Aceste costuri suplimentare de ambalare „vor fi în mod potențial transferate asupra consumatorilor, ceea ce va face ca mâncarea să fie mai scumpă”, avertizează McKinsey, reluând concluziile unui studiu anterior realizat de McDonald’s.

Reutilizarea este „complementară” la reciclare 

Constatările din articol sunt reluate într-un nou studiu aprofundat pentru industria produselor din hârtie, care se bazează pe studiul de caz McKinsey și pe cercetările anterioare. Acesta concluzionează că ambalajele reutilizabile ar produce cu până la 40% mai multe emisii de CO2 în cazul comerțului electronic și cu până la 160% mai multe emisii pentru produsele alimentare la pachet, generând în același timp costuri globale mai mari. 

Potrivit studiului, cele mai multe emisii suplimentare de CO2 sunt legate de transport.

„Ambalajele reutilizabile trebuie să fie transportate înapoi la producător după livrare sau cumpărare. Nu se întâmplă în cazul reciclării care are loc mai aproape de consumator, nu de locul de producție inițial”, a declarat Confederația Europeană a Industriilor de Hârtie (CEPI), una dintre organizațiile care au finanțat cercetarea. 

CEPI a criticat încercarea Comisiei Europene de a impune „o decizie generală la nivelul UE”, cu obiective obligatorii de reutilizare, afirmând că soluțiile de ambalare trebuie evaluate „de la caz la caz” pe baza fezabilității tehnice, a viabilității economice și a criteriilor de protecție a mediului. 

„Obiectivele generalizate privind ambalajele reutilizabile pur și simplu nu sunt conforme cu o abordare bazată pe dovada beneficiilor pentru mediu”, a afirmat Jori Ringman, director generalal CEPI. 

Alianța Europeană a Ambalajelor din Hârtie (EPPA), un grup de afaceri care reprezintă companii care produc ambalaje pentru alimente și servicii alimentare din întreaga Europă, a declarat că noile studii oferă încă o dovadă în plus că trecerea la reutilizare nu este cea mai bună soluție pentru protecția mediului, în sectorul serviciilor de livrare a alimentelor la pachet. 

„Este esențial ca părțile interesate să ia în considerare întregul spectru de impact - de mediu, economic și social - înainte de a lua decizii privind strategiile de ambalare. Rezultatele din Belgia reprezintă o prognoză sumbră a ceea ce s-ar putea întâmpla la nivelul UE dacă actuala propunere PPWR nu este revizuită conform dovezilor științifice”, a declarat Matti Rantanen, directorul general al EPPA. 

Totuși, studiul McKinsey nu a respins cu totul reutilizarea. 

Una dintre întrebările cheie, de exemplu, este cea legată de distanța medie pe care ar trebui să fietransportate ambalajele reutilizabile. Reutilizarea este o soluție care ar putea fi luată în calcul înorașele unde distanțele de deplasare sunt mai mici. 

În mod esențial, sistemele de reutilizare vor funcționa cel mai bine atunci când ciclurile deutilizare - sau rotațiile - pot fi garantate. În comerțul electronic, de exemplu, este necesar un minimum de 20 de rotații pentru ca ambalajele reutilizabile să ofere un beneficiu pentru mediu față de cartonul de unică folosință, estimează firma McKinsey, fiind necesare rotații suplimentare în cazul în care trebuie efectuate operațiuni suplimentare de curățare. Însă pentru mâncarea la pachet, ar putea fi nevoie de „până la 200 de rotații”, specifică McKinsey, ceea ce ar putea fi dificil de realizat. 

În cele din urmă, implementarea sau nu a reutilizării „va depinde de o cercetare complexă și de mai mulți factori de decizie”, se arată în articolul McKinsey, o concluzie împărtășită și de CEPI. 

„Realizate corect, reutilizarea și reciclarea ar putea fi soluții complementare pentru a atinge o circularitate mai mare”, a spus Ringman. 

Organizațiile de mediu sunt sceptice 

Între timp, organizațiile de mediu au ridicat semne de întrebare cu privire la independența cercetării McKinsey. 

„Analizăm studiile, dar nu putem lua o poziție până când producătorii de ambalaje din hârtie de unică folosință care au comandat analiza nu vor publica metodologia și ipotezele care stau la baza acestora”, a declarat Jean-Pierre Schweitzer, care monitorizează subiectele legate de economia circulară pentru Biroul European de Mediu (EEB). 

„În sistemele de reutilizare bine concepute, vor exista, de obicei, condiții în care reutilizarea va fi mai performantă decât ambalajele de unică folosință”, a comentat acesta pentru EURACTIV, remarcând că: „Efectele importante legate de folosirea ambalajelor din hârtie, inclusiv utilizarea terenurilor, pierderea biodiversității și includerea unor acoperiri chimice precum PFAS, nu sunt, de asemenea, luate în considerare în acest tip de analiză”. 

În același timp, Hannah Mowat, de la ONG-ul Fern (care se ocupă de protecția pădurilor), afirmă că studiile privind ciclurile de viață nu reușesc adesea să includă impactul la o scară mai largă al ambalajelor din hârtie de unică folosință, cum ar fi exploatarea intensivă a pădurilor sau „impactul asupra naturii sau a comunităților care înlocuiesc un peisaj forestier natural cu o plantație”. Potrivit lui Mowat, studiile nu reușesc să includă nici costul reciclării ambalajelor complexe, cum ar fi cutiile de carton pentru băuturi, care sunt fabricate din straturi subțiri de polietilenă, hârtie și aluminiu, contopite împreună. 

În 2021, Rethink Plastic Alliance a publicat o analiză care arată că o mai mare reutilizare în sectoarele de mâncare la pachet, comerț electronic și îngrijire a gospodăriei ar putea economisi 3,7 milioane de tone de emisii echivalente cu CO2, 10 miliarde de metri cubi de apă și aproape 28 de milioane de tone de materiale.