Un articol de opinie de Matti Rantanen, director general al Alianței Europene pentru Ambalaje din Hârtie (EPPA)

Actuala revizuire a Regulamentului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Packaging and Packaging Waste Regulation - PPWR) a atras atenția, proiectând umbre până departe. Discuțiile sunt intense.

De pe holurile Parlamentului European până în camerele de depozitare ale cafenelelor și restaurantelor din întreaga Uniune Europeană, examinarea aprinsă a acestei propuneri legislative este întoarsă pe toate fețele.

În centrul dezbaterii, așa cum au subliniat multe voci, se află lipsa unor dovezi solide, bazate pe știință, care să susțină multe dintre schimbările radicale pe care noile norme privind ambalajele intenționează să le impună.

Aspirația PPWR de a stabili obiective înalte pentru ambalajele reutilizabile pare ambițioasă, dar eronată atunci când este analizată în raport cu criteriul sustenabilității mediului. În mod paradoxal, tranziția către ambalajele reutilizabile va avea ca rezultat o creștere a ambalajelor din plastic dur, care sunt greu de reciclat, cresc stresul asupra apei, emisiile de CO2 și aduc o multitudine de alți factori de impact negativ asupra mediului.

Evaluarea de impact care a însoțit propunerea inițială a regulamentului a fost criticată pe scară largă pentru lipsa de rigoare științifică și pentru că nu a efectuat nicio evaluare a ciclului de viață (LCA) pentru niciuna dintre opțiunile de ambalaj pe care le impunea sau încerca să le reducă.

Pentru a compensa acest lucru, Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei intenționează să publice propria ACV care să compare ambalajele din hârtie cu cele reutilizabile. Cu toate acestea, dacă ne uităm la rezultatele inițiale transmise părților interesate, este destul de îngrijorător faptul că specificațiile ambalajelor de hârtie utilizate pentru evaluare nu sunt reprezentative.

De asemenea, datele utilizate pentru hârtie nu sunt actualizate, ceea ce conduce la rezultate mult mai mari în ceea ce privește impactul asupra schimbărilor climatice și asupra consumului de apă decât cele disponibile în rapoartele publicate.

Întrucât acest studiu nu este încă finalizat, cercetătorii trebuie să remedieze aceste lacune, astfel încât noile norme privind ambalajele să se bazeze pe informații exacte și actualizate privind materialele de ambalare și impactul acestora asupra mediului.

În schimb, cele două studii Ramboll, independente și revizuite de terți, pentru restaurantele cu servire rapidă (QSR) dine in și takeaway îndeplinesc cele opt categorii menționate de mediul academic ca fiind necesare pentru ca o ACV să fie solidă. Aceste ACV arată că obligativitatea utilizării ambalajelor reutilizabile în locul ambalajelor de hârtie în restaurantele cu servire rapidă aproape triplează emisiile de CO2 și utilizează de 3,4 ori mai multă apă dulce.

Acest lucru ia în considerare energia consumată în timpul ciclurilor de pre-spălare la domiciliu și de uscare, precum și în timpul transportului înapoi. De exemplu, în Franța, care a impus reutilizabilele de la începutul anului 2023, restaurantele cu servire rapidă nu ating numărul dorit de reutilizări care ar avea un impact pozitiv asupra mediului față de cele de unică folosință.

Cifrele preliminare ale unui lanț de restaurante au arătat că numărul mediu de reutilizări este de 29, cu mult sub orice cifră care le-ar face mai performante din punct de vedere ecologic decât cele de unică folosință.

Fibra de hârtie poate fi reciclată de până la 25 de ori și este mult mai ușor de reciclat decât alternativele din plastic. Ea este reciclată în prezent în proporție de 82%, iar industria s-a angajat să atingă 90% până în 2030, mai mult decât obiectivul UE de 85%.

Acest obiectiv a fost deja depășit în unele state membre, cum ar fi Italia (unde rata de reciclare a ambalajelor din hârtie în 2021 a fost de 86%), cu nouă ani înainte. În plus, industria și-a schimbat practicile pentru a facilita reciclarea, cum ar fi paharele de hârtie care vin cu capace din hârtie și fibră 100% și casoletele pentru mâncarea la pachet care nu conțin nicio căptușeală din plastic.

Concentrarea asupra îmbunătățirii sistemelor de reciclare ne-ar ajuta să creștem și mai mult rata de reciclare. În schimb, Comisia dorește să interzică ambalajele regenerabile și reciclabile pe bază de hârtie în multe contexte, forțând oamenii să folosească ambalaje refolosibile din plastic dur, care sunt mai scumpe, greu de reciclat și adesea curățate necorespunzător.

În plus, o mare parte din acest plastic va ajunge în depozitele de deșeuri sau ne va polua căile navigabile. Mai simplu spus, propunerea Comisiei ar înăbuși inovația valoroasă aflată în expansiune în sistemele de reciclare a hârtiei, creând în același timp stimulente pentru ca întreprinderile să treacă la plastic.

Aceasta este opusul a ceea ce ar trebui să urmărim în cadrul Green Deal, subminând în același timp un lanț valoric european complet, de la pădure la consumator, într-un moment în care UE caută autonomie strategică.

Este esențial să subliniem faptul că noi, la EPPA, nu susținem excluderea niciunei soluții de ambalare.

Misiunea noastră este de a ne asigura că ambalajele pe bază de fibre sunt recunoscute pentru meritele și performanțele lor de mediu, pe baza unor evaluări bine fundamentate și solide din punct de vedere științific.  

Pe măsură ce decidenții politici se pregătesc pentru voturile cheie, ei trebuie să evalueze în mod critic toate dovezile aduse de toți cei afectați de propunere.

Examinarea îndreptată către PPWR nu este doar o chestiune de diligență legislativă, ci reprezintă un pariu cu miză înaltă asupra viitorului sustenabilității mediului, viabilității economice și chiar a sănătății publice.