Andra Dobre lucrează în departamentul de comunicare al Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale și este pasionată de educație.

Curioasă din fire și profund implicată în activitatea de comunicare, Andra consideră că experiențele Erasmus sunt esențiale pentru dezvoltarea personală și profesională a unui tânăr. Este ceea ce ne-a dezvăluit în interviul care urmează.

Reporter: Cum ai ajuns să pleci în Erasmus? Ți-ai dorit sau totul a venit pe neașteptate?

Andra Dobre: N-aș putea spune că a venit pe neașteptate. Mi-am dorit. Prima oară despre Erasmus am auzit când eram în liceu. Am terminat mate-info franceză intensiv în Colegiul Național Gheorghe Lazăr și liceul avea proiecte, deci încă de pe atunci știam că există proiectele acestea între școli. Evident, ca și azi era mult mai cunoscută partea de mobilitate în Erasmus, studiul universitar și din timpul liceului știam că vreau să plec, la un moment dat, cu o mobilitate Erasmus. Când am ajuns în facultate, s-a întâmplat în 2006, cred, când România a găzduit un Summit al Francofoniei.

Eu eram la facultate, am aflat de la alți colegi din liceu, iar ei căutau vorbitori de limbă franceză. Am aplicat, țin minte, cu prietenul meu de atunci, dar pentru că el nu și-a făcut foarte bine aplicația online, nu a fost selectat pentru interviu. Eu am stat acolo, ca fetele, am scris mai mult și am povestit și am trecut de interviu. Timp de o săptămână ne-au făcut un training românii din Ministerul Afacerilor Externe și canadienii. A fost un training destul de intens și complet și complex de pe urma căruia am învățat multe lucruri. După momentul acela cu Summitul Francofoniei am știut clar că vreau să plec în Erasmus, a fost un moment definitoriu.

Reporter: Ai plecat și cu organizațiile de tineret sau doar la studii?

Andra Dobre: Din păcate, nu am beneficiat și de zona aceasta de învățare nonformală în Erasmus, doar o mobilitate de studiu, pe durata studiilor la Drept. În anul 3 am plecat un semestru în Franța, la Université d'Orléans Faculté Droit, Économie, Gestion și, ulterior am mai plecat într-o mobilitate Erasmus, o școală de vară grant 0, în sensul în care programul nu mi-a plătit nimic, pentru că eu lucrez pentru Erasmus Plus și pentru că, ulterior, m-am apucat de un master Istoria și Filosofia Culturii, în 2022, deci în perioada pandemică, am mers la o școală de vară tot în Franța în Aix-en-Provence.

Reporter: De ce ai ales Franța și nu altă țară?

Andra Dobre: Am ales Franța, pentru că eu vorbeam foarte bine limba franceză și pentru că era vorba de desfășurarea studiilor la nivel universitar și pentru că mintea de atunci, modul în care era promovat de universități o astfel de mobilitate era cumva elitist.

Nu mai văd la fel lucrurile astăzi, pentru că de fapt ceea ce-și dorește Uniunea Europeană prin acest program și prin mobilitățile Erasmus este o accesibilizare mult mai mare. Aceste mobilități, aceste granturi să ajungă la cât mai mulți studenți, elevi, nu neapărat la cei mai buni.

Acolo am găsit o groază de studenți, de exemplu, care veneau din Spania și nu cunoșteau limba franceză la un nivel avansat, dar au luat-o ca o provocare, ca pe o lecție și ca pe un timp pe care ei și-l dădeau lor în care să învețe mai bine limba franceză.

 

Reporter: Cum a fost prima ta experiență în Erasmus?

Andra Dobre: A fost provocator, pentru că atunci când am plecat nu aveam cazare. Deci am plecat fără să am cazare, eu și o colegă de an și prietenă bună cu mine. Am ajuns acolo, era deja o colegă de an care era deja plecată cu câteva luni înaintea noastră. Am dormit la ea, dar am dormit pe jos. A fost o experiență de creștere, evident. Născută în București, crescută în București, n-am stat niciodată în campus, am stat în casa părintească, cocoloșită. Acolo m-am trezit singură, pe picioarele mele și a trebuit să mă descurc, lucru pe care l-am și făcut. Am dormit pe jos, ne-am cumpărat niște saltele de la Carrefour, țin minte, după care nu am găsit cazare în campusul Universitar, dar am găsit în centrul orașului și ironia a făcut ca să închiriem un apartament de la o studentă care pleca în Erasmus în Bilbao.

Reporter: Care sunt diferențele dintre un student care pleacă în Erasmus cu facultatea și unul care pleacă printr-un proiect cu agențiile de tineret?

Andra Dobre: Cred că poate să fie mai provocator în voluntariat, iar când spun mai provocator și cu plusuri și cu minusuri, adică inclusiv partea de creștere și învățat poate să fie una accelerată. Într-un campus universitar lucrurile sunt prestabilite. Tu știi că te vei duce la ore, că trebuie să-ți faci un anumit număr de credite care îți vor fi de ajutor la întoarcerea în țară, deci lucrurile sunt mult mai așezate într-un cadru instituțional, pe care nu ai cum să le schimbi tu, pe când un voluntar are destul de multă libertate. La Timișoara sunt cei de la FIT care alături de voluntari străini și Corpul European de Solidaritate au recondiționat niște centrale, hidrocentrale și le-au transformat în centre de tineret. Chiar poți să faci niște lucruri wow. Mi-ar fi plăcut să fi beneficiat și de un stagiu de voluntariat, recunosc.

Reporter: Ce ai învățat în urma experien'ei Erasmus?

Andra Dobre: Am învățat că va fi mai mult decât ceea ce îți planifici, va fi mai mult și mai profund decât ce gândești, planul pe care ți-l faci acasă. Poate m-am dus acolo să-mi perfecționez franceza sau să învăț drept dintr-o țară și dintr-un sistem de unde România, ca să ne exprimăm într-un mod diplomat, s-a inspirat mult. Dar înveți foarte multe și pe partea aceasta de a interacționa cu ceilalți, cu oameni din culturi diferite, fie că erau studenți internaționali, studenți francezi, cultura locului era alta, profesorii purtau foarte multă politețe, excesiv de multă politețe.

M-a șocat o diferență enormă, când veneam spre amfiteatru, dacă te nimereai cu profesorul, ceea ce se întâmpla era că profesorul îți ținea ușa și tu intrai, ca student. În România mie nu mi s-a întâmplat niciodată lucrul acesta. Pe de altă parte, Franța e și o țară cu multe reguli și mult mai protocolară. Și între studenți am simțit diferența. Țin minte că ne-am împrietenit foarte ușor cu o studentă care era din Franța, dar era dintr-o familie mixtă, tatăl era din Marea Britanie și mama franțuzoaică și cumva ea ne adopta, cu ea mergeam la masă. Ei, inclusiv între ei îți vorbeau la persoana a doua plural până să ajungi să te împrietenești.

Reporter: Ți-a plăcut atât de mult încât te-ai angajat în agenție sau a fost din pură pasiune?

Andra Dobre: N-aș ști să leg concret, adică acum uitându-mă în spate spun că nu e întâmplător mai ales că în foarte puțin timp fac 15 ani de când lucrez în agenție. E clar că îmi place ceea ce fac. Îmi e mult mai ușor să vând sau să vorbesc despre programe, eu fiind un produs al programului și al oportunităților europene. Nu am fost conștientă că a contat sau că s-au determinat una pe cealaltă. Pe de altă parte, în 2017, Agenția din Franța, la Paris, la Teatrul Odeon, colegii noștri ne invitaseră la o mare sărbătoare, 30 ani de Erasmus și mi-am dat seama că în urmă cu zece ani, în 2007 eu eram cu același avion, mergeam către Paris ca să mă duc în mobilitatea mea Erasmus, iar acum mergeam din altă poziție. Cumva lucrurile s-au legat și nu a fost întâmplător. E ceva în care cred, indiferent dacă o să mai activez sau nu în zona aceasta, învățarea e ceva care o să rămână cu mine.

Interviu realizat de Ana-Ștefania Diță, student la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, la seminarul „Strategii ale comunicării în limba franceză”, Universitatea din București. O versiune în franceză a interviului poate fi citită pe pagina studenților francofoni a facultății.