Concluzia cercetătorilor: aceste experiențe negative diminuează capacitatea de a simți emoții pozitive – bucurie, optimism, mulțumire – iar acest deficit crește vulnerabilitatea către tulburări precum anxietatea sau depresia.

Autorii studiului explică faptul că nu doar prezența factorilor adversi e importantă, ci mai ales impactul lor asupra „afectului pozitiv”, adică abilitatea de a experimenta emoții plăcute în mod constant. Cu cât individul se simte mai puțin capabil să simtă aceste emoții pozitive, cu atât riscul de probleme de sănătate mintală crește.

Mesajul specialistilor este clar: nu este totul definitiv. Intervențiile timpurii – cum ar fi sprijinul psihologic, programele de reziliență în școli sau activitățile de susținere emoțională – pot reduce efectele pe termen lung ale acestor experiențe din copilărie. În contextul României, unde familiile pot traversa dificultăți economice sau sociale, studiul oferă o direcție pentru politici publice: protejarea copiilor și dezvoltarea suportului emoțional în comunități pot reprezenta o investiție esențială în sănătatea mintală viitoare.

Articolul care documentează aceste legături cauzale se numește „Childhood adversity, low positive affect and psychopathology: a meta-analytic structural equation modelling study” și a fost publicat în „Nature Mental Health”. Autorii studiului sunt Maria Stoia, Robert Balazsi, Ștefania Crișan, Andrei C. Miu și Aurora Szentagotái-Tătar, cadre didactice la Universitatea din Cluj-Napoca.