Realizator: Ruxandra Hurezean | Imagine și montaj: Anastasia Sucitu

Politologul pornește de la o constatare dureroasă: România trăiește în continuare în „două lumi care nu comunică între ele”, o ruptură socială și educațională perpetuată de peste două decenii. Iar această falie se reflectă direct în opțiunile politice ale tinerilor, un teren fertil pentru mesaje simple, punitive și identitare.

Deși soluția intuitivă pare a fi educația, Jiglău avertizează că schimbarea nu poate produce efecte până în 2028 sau 2030. Transformarea mentalităților și a culturii politice este un proces lent, iar criza de încredere în politicieni este atât de veche și atât de profundă încât chiar și un guvern impecabil ar avea nevoie de mulți ani pentru a o repara.

În acest context, George Jiglău propune totuși câteva direcții realiste. Profesorii, spune el, rămân o verigă crucială, ei trebuind să fie nu doar transmițători de informație, ci și ghizi în formarea gândirii critice. În același timp, profesionalizarea comunicării politice — atât în partidele democratice, cât și în zona civic-academică — poate oferi tinerilor contra-narațiuni credibile, formulate inteligent și accesibil, în limbajul lumii în care trăiesc.

Problema majoră este însă că și extrema se profesionalizează, observă politologul. Discursul radical învață, se adaptează, folosește tehnicile moderne de comunicare cel puțin la fel de bine ca adversarii săi. De aceea, avertizează Jiglău, România și Europa intră într-o etapă în care „două lumi” nu doar că nu comunică, dar produc politici și sensuri complet diferite, fiecare în propriul ecosistem informațional.

Urmăriți mai jos o discuție despre soluțiile posibile, într-o societate în care neîncrederea, rutina democratică și complexitatea lumii moderne devin armele cele mai puternice ale populismului.