Peste 150 de speakeri din țară și din străinătate de la companii de top sau fonduri de investiții prezente în exclusivitate în Europa de Est au urcat cele patru scene dedicate ale Conferinței How to Web 2025, desfășurată recent la București.

Printre ei s-a aflat și Ioana Teleanu, product designer, care a fost la UiPath timp de 5 ani și a lucrat la Clipboard AI - primul produs construit pe un LLM - și care a câștigat premiul Time Magazine pentru cea mai bună invenție a anului 2023. 

Într-un interviu acordat Euractiv - partener media al Conferinței How to Web 2025 - Ioana Teleanu a vorbit despre Inteligența Artificială, diferențele dintre SUA și Europa în domeniu, despre cum ar trebui folosită gândirea critică în raport cu rețelele sociale, lipsa unei educații formale și multe altele.

”Nu cred că în 10 ani vom mai vorbi explicit despre AI, care va deveni un lucru natural în viața noastră pe care pur și simplu îl folosim și nu trebuie să-l strigăm”, este pariul Ioanei Teleanu, optimistă în legătură cu ”verticalitatea” Generației Z în fața tehnologiei.

Interviul pe larg: 

Euractiv: Cum a fost experiența la Conferința How To Web? Cu ce plecați de aici? 

Ioana Teleanu: Este a doua oară când vorbesc la How To Web și cred că a cincea oară când vin ca participant. Am experiență cu acest eveniment și anul ăsta am simțit că e o atmosferă mai așezată, cultura locală e un pic mai matură. Înțelegem toți cu ce fel de lucruri ne luptăm împreună și mi s-a părut mai matur tot evenimentul. Eu m-am simțit foarte bine și pe scenă și simt că și ecoul lucrurilor pe care le-am prezentat a fost bun și am primit feedback pozitiv. Bătălia este mai mult pe atenție, e necesar ca cineva să se conecteze cu adevărat la mesajul tău și simt că am reușit asta, deci sunt mulțumită. 

Euractiv: Ce mesaje ați transmis? 

Ioana Teleanu: Eu vin dintr-un background de product design și am vorbit foarte mult despre modul în care se transformă zona de product design, procesele, instrumentele pe care le folosim în relație cu Inteligența Artificială (AI).

Talk-ul meu a fost structurat în două părți. Prima a fost despre situația curentă, este foarte mult hype despre AI și se menționează în continuu și trebuie să spui AI că altfel nu exiști, și ca brand și în comunicarea de marketing a unui produs și în interiorul echipei și content creator dacă faci, oriunde exiști pe Internet, trebuie să fie ceva cu AI.

Sper că este un moment tranzient, sau ăsta este pariul pe care îl pun eu, că este un moment tranzient în care ne adaptăm practic la acest lucru nou care există în viața noastră și care vine cu multe posibilități și un efect transformativ, dar care apoi va deveni implicit, invizibil. Nu cred că în 10 ani vom mai vorbi explicit despre AI și va deveni un lucru natural în viața noastră pe care pur și simplu îl folosim și nu trebuie să-l strigăm.

Euractiv: Am observat că mulți oameni folosesc AI în discuțiile online în loc să-și exprime propria opinie. Cum vă explicați acest fenomen? Unde trebuie puse limite în folosirea Inteligenței Artificiale?

Ioana Teleanu: Este o întrebare interesantă. Este și foarte grea, într-un fel. Și eu mă confrunt cu această problemă atunci când postez conținut pe LinkedIn. Cel mai mult am observat că se întâmplă pe LinkedIn, în mod paradoxal. Cred că pe Instagram oamenii nu au aceeași nevoie de a-și construi un network profesional. Deja recunosc toate comentariile scrise cu AI. Și nu sunt scrise cu AI de către boți, sunt scrise de persoane cu ajutorul AI, deci omul refuză să-și mai folosească gândirea critică. Uneori mi se pare mai refreshing sau mai relaxant când văd că e un bot. Că un bot e un bot, nu ai ce să aștepți de la el.

Nu vreau să acuz pe nimeni sau să se simtă cineva vinovat, pentru că eu îi încurajez pe oameni să se joace cu aceste tehnologii, să experimenteze, dar, într-adevăr, este și o problemă de responsabilitate individuală până la urmă. Și de cât de mult lăsăm tehnologia să ne înlocuiască gândirea critică și să ne înlocuiască reacția. Până la urmă, orice fel de schimb, fie că e pe internet, fie că e în realitate, ar trebui să fie un schimb uman. Și, dacă tu înlocuiești unul din interlocutori cu un sistem, atunci se pierde esența.

Care mai este sensul comunicării, dacă eu, în loc să comunic cu tine, comunic cu ce răspunde un sistem la mesajul meu? Nu știu cum se va soluționa, cred că va fi din ce în ce mai rău, ca să fiu sinceră, mai ales pe social media cred că va fi o inflație de conținut produs cu AI, generat de AI, postat de AI, dar se iau și niște măsuri. De exemplu, Meta a lansat acum un feed doar pentru conținut generat cu AI, se numește Vibes și, practic, vor să izoleze acolo tot ce se creează în acest mod. Cred că ne va învăța pe toți ceva acest lucru, în ideea în care e un test pentru societate să vedem cât ne interesează, de fapt, ceva produs cu AI vs. cât de interesați suntem de viețile prietenilor noștri sau de idei umane.

Eu sper că nu vor avea foarte mare attraction și engagement cu acest Vibes Wall, dar e o problemă până la urmă de responsabilitate individuală și, cumva, de educație tech care lipsește în momentul ăsta, nu există platforme sau inițiative guvernamentale.

Într-adevăr, la nivel de european există The EU Act, care, cumva, invită, chiar obligă, cred, companiile să investească în training pentru responsabilitate și cum să folosească oamenii AI. Cât de mult se întâmplă în realitate e greu de spus. E destul de vulnerabil momentul ăsta în istoria noastră și a intersecției noastre cu tehnologia.  

Euractiv: Ați avut un traseu profesional interesant, ce ar trebui să știe cititorii români despre dumneavoastră?

Ioana Teleanu: Pentru că am început să lucrez mult și cu echipe din afară, conținutul meu a pornit în limba  engleză și a rămas așa. Și de multe ori am procese de conștiință sau o voce etică, morală, care mă ceartă în capul meu, că nu sunt mai activă local. Aș vrea să contribui  mai mult și în spațiul local, pentru că mi se pare că e extra vulnerabil. Noi, cumva, venind cu istoria noastră un pic izolaționistă, să zicem, ne-a fost mai greu să ne adaptăm la tehnologie și la toată această lume la care Vestul a avut acces mai devreme. Nu mai vorbesc de America, unde meseria mea se face de 50 de ani.

Sunt product designer, lucrez în corporații sau în multinaționale de 15 ani. De fapt, acesta este primul an în care am luat-o pe cont propriu, fac consultanță în product design și foarte multe inițiative de educație către companii, conținut către oricine este interesat să învețe despre AI și design. Am lucrat la UiPath timp de 5 ani ca designer, am lucrat la un produs al lor care se cheamă Clipboard AI și a fost primul produs construit pe un LLM. Acest produs a câștigat premiul Time Magazine pentru cea mai bună invenție anului 2023. 

Am lucrat și la Miro ca primul designer angajat în echipa de AI. Dar, în paralel, eu mi-am construit - îmi place să-i spun - o comunitate. E destul de greu să o descriu, am mulți urmăritori, care învață din conținutul pe care îl postez constant despre tehnologie și design. Și asta a fost o parte importantă a carierei mele pentru că am avut tot timpul o platformă  personală pe care să mă exprim și prin care să încerc să educ și să se simtă toată lumea din tech un pic mai puțin singură. 

Euractiv: Ar putea fi experții o soluție cumva pentru a suplini lipsa unei educații formale în acest domeniu?

Ioana Teleanu: Da, cam așa o văd. Este foarte interesantă întrebarea și problema educației formale pentru că ce se întâmplă de ceva timp în industrie și pe partea de designer sau product manager sau cine lucrează în procesul ăsta de a construi produse digitale, ce este foarte interesant este că de mulți ani mediul universitar este deconectat de realitatea pieței și acum de când au apărut aceste lucruri care practic aduc schimbări de la o săptămână la alta uneori sau de la o lună la alta, deci ritmul este și mai accelerat ca în trecut, mediul universitar care este reglementat și are procese clare prin care adaugă ceva în curiculă, este și mai provocat în fața acestei epoci foarte accelerate. Și atunci, într-adevăr, de ceva timp, oamenii au renunțat la parcursul academic, și-au dat seama vorbind cu oameni care chiar lucrează în industrie, că, dacă vor o carieră în industria de tehnologie, cel mai bun drum este direct în câmpul muncii, învățând de la oameni care chiar lucrează, pentru că spațiul academic va fi tot timpul cu un pas în urmă. Uite, în România, de exemplu, în momentul în care mi-am dorit să devin designer nu existau studii pe care să le pot urma. Nu exista o facultate de design digital sau product design UX, ce voiam eu să fac.

Un timp am avut o școală de design care era deschisă și pieței din România, dar și pieței internaționale și acolo noi, în acest bootcamp, chiar încercam să suplinim lipsa educației formale, oficiale din partea instituțiilor educaționale, încercam să o suplinim cu această inițiativă privată. Și a funcționat. Era un apetit foarte mare în piață și cred că va fi în continuare.

Dacă ar fi să dau un sfat cuiva care vrea să o ia pe drumul ăsta și nu știe de unde să înceapă, cel mai bine este să se orienteze către spațiul privat, să-și găsească un mentor și să înceapă de acolo, prin a înțelege ce se întâmplă cu toată ambiguitatea asta. 

La nivel de instituții, cred că este foarte important  ca, nu știu dacă statul român sau statele în general, să se flexibilizeze la această revoluție și viteza cu care se întâmplă lucrurile și să adapteze mai repede și curiculele și programele oferite ca să integreze mai mulți oameni în această lume, într-un mod responsabil, educat, să crească AI literacy. Nu se face încă. Nu se face nici măcar în Statele Unite, de unde poți să zici că pornesc aceste revoluții din domeniu. 

Euractiv: Cum vedeți diferențele între SUA și Europa? Ce vă place într-o parte, ce vă place  în cealaltă parte? 

Ioana Teleanu: Am fost recent la San Francisco, care este centrul tech al lumii vestice și au fost câteva lucruri care m-au frapat. M-am întors și aproape întristată de cât de mult - nu  aș numi-o superficialitate - pentru că ei chiar au talent acolo și rezolvă probleme grele din tehnologie. La nivel de produs se construiește o tehnologie adevărată cu cei mai buni oameni din lume. La nivel de comunicare în piață, se comunică isteric și ca o presiune. Toată lumea trebuie să facă AI, toată lumea trebuie să fie în tech.

Este un centru tech în care te simți așa un pic distopic, te simți că, dacă ești contabil sau avocat sau orice altceva, nu mai aparții lumii moderne. Au dus într-o extremă această obsesie pentru tehnologie, start-up culture, toată lumea are un anumit stil de a se îmbrăca acolo, totul e foarte uniformizat și omogenizat.

La noi, în Europa de Est, mi se pare că încă există o personalitate locală, oamenii sunt diverși în continuare, nu se converge către același stil unitar. În San Francisco am avut senzația că toată lumea ține un pitch permanent, adică încearcă să te convingă sau să-ți vândă ceva. Noi încă nu suntem atât de tranzacționali, încă mai avem componenta de impact social, de etică, ne punem întrebări. Asta cred că e o chestie europeană în general. Europenii sunt singurii care își pun întrebări în fața acestei revoluții tehnologice: cum reglementăm lucrurile astea, cum facem să protejăm oamenii, ce facem cu datele. 

În America e pur capitalist în momentul ăsta, cursa este catalizată de aspecte economice. În Europa mai există încă aspectele astea filozofice, sociale, care încearcă să ne protejeze. Acum în ce măsură reușesc? Noi tot tehnologia din America o folosim. Dar, totuși, măcar există. Acolo mi se pare mult mai accelerat ritmul, mai capitalist. La noi este un pic mai umanist, există și componenta asta socială. Sau măcar se dorește. 

Euractiv: Pe Instagram aveți comunitatea Uxgoodies, unde oferiți diverse sfaturi celor pasionați de design. Ce I-ați sfătui pe tineri? Cum să folosească rețelele?

Ioana Teleanu: Mi se pare totuși foarte interesant că toate aceste instrumente noi care ne poluează, ne obosesc, ne deconectează până la urmă de realitate, de noi înșine, de natură, de oameni, izolează oamenii, în loc să-i aducă mai aproape, așa cum ar fost promisiunea social media. Suntem toți prieteni acolo, ne dăm like-uri unul altuia, dar eu nu mai văd în momentul ăsta prieteni în listă pentru că algoritmul împinge conținut de la necunoscuți ca să tot crească, să amplifice diverse mesaje sau teme sau trenduri sau mai știu eu ce. 

Deci este foarte poluat, intens în momentul ăsta, generațiile mai mature au venit cu un aparat critic, pentru că noi am văzut și lumea fără social media și atunci venim și punem întrebări despre ce se întâmplă. Nu tot timpul. Că văd și în generația părinților mei care petrece foarte mult timp pe rețele. Mama mea petrece timp pe TikTok și unele chestiile le ia de bune. Mai am o prietenă de familie de vârstă similară care mi-a zis ceva ca pe un adevăr și am întrebat-o de unde știe asta: "Am văzut pe TikTok". Și cumva tot ce se comunică acolo uneori e luat ca adevăr. În același timp, tot mama mea este cea care recent mi-a trimis un filmuleț și m-a întrebat dacă e AI sau nu. Asta înseamnă că totuși ne punem întrebări.

Generația nouă, nu știu, nu am foarte multe informații despre cum se manifestă în România relația tinerilor cu tehnologia, dar am citit recent niște studii făcute de o firmă de consultanță din America - IDEO - despre Gen Z, care arată că ei sunt mult mai duri cu tehnologia și mult mai fermi și au niște limite pe care le impun, le simt cumva. Această generație care vine din urmă, probabil tocmai pentru că risca să fie inundată din startul vieții, își pune limite și spune că nu vrea să supraoptimizeze, cum încercăm noi acum, când toate mesajele sunt de 10x engineer, de 10 ori mai bun, de 10 ori mai rapid, productivitate maximă, totul să fie mai simplu, mai rapid, mai ușor. Ei vor fricțiunea în continuare. Generațiile care vin după noi au înțeles că secretul creșterii este fricțiunea, este efortul, este munca cu creierul uman.

Ei folosesc AI, dar într-un mod mai responsabil decât noi, care am fost presați - fiind deja în câmpul muncii și dorindu-ne să rămânem relevanți - să folosim această tehnologie doar ca să nu ne simțim inadaptați sau dați la o parte, înlocuiți.

Ei vin și sunt mai verticali în fața tehnologiei, cel puțin în Statele Unite. Și au mai multe întrebări sociale legate de care e impactul real al tehnologiilor, cum îi afectează, cum le transformă comportamentul și așa mai departe.

Sunt și niște semne optimiste de la generațiile viitoare care cred că, într-un fel, se confruntă cu un pericol mai mare decât noi. Noi măcar ne-am trăit viața și convențional și putem să ne descurcăm. Dar și ei au simțit că poate să fie complet copleșitor tot ce se întâmplă și pun limite.