Născută în Italia, Luissa s-a întors în România, în satul natal al mamei sale, Vâlcele, din comuna clujeană Feleacu, pentru a construi o afacere care îmbină pasiunea cu cercetarea științifică.

De la Italia în România, un drum cu rădăcini adânci

Tatăl Luissei este italian, iar pasiunea pentru aluat și cuptor i-a fost transmisă încă din copilărie, când îl urmărea pe tatăl său făcând pizza în bucătărie. „Cuptorul trebuie să fie încins, aluatul trebuie să fie dospit, cum trebuie să arate, cum vei mână pe aluat”, povestește ea, subliniind că a crescut practicând și observând meșteșugul pâinii.

După experiențe profesionale în Marea Britanie, unde a lucrat inclusiv într-o comunitate evreiască și a făcut pâine cu maia pentru prima dată, Luissa a decis să revină în România. Alegerea nu a fost întâmplătoare — aici s-a născut mama ei, aici îi sunt rădăcinile și valorile.

O afacere în satul mamei – o provocare cu răspuns neașteptat

„Am venit cu gândul că lumea va primi cu brațele deschise această pâine, că avem o chirie prietenoasă în sat, iar apoi vom servi piața din Cluj. Dar am descoperit repede că nu e chiar atât de simplu”, recunoaște Luissa. Satele românești cunosc pâinea ca pe o îndeletnicire populară, iar oamenii știu să o facă. Dar când o fată tânără, cu experiență dobândită în alte părți ale lumii, îți propune o pâine diferită, reacțiile pot fi surprinzătoare.Surpriza a fost că pâinea a prins imediat. „Când omul se întoarce și își comandă produsul de mai multe ori, asta e cea mai bună validare”, spune Luissa.

Calitatea și consecvența sunt acum cuvintele ei de ordine.

Doctoratul care poartă spusele bunicii: tradiție și știință

Luissa nu face doar pâine, ci cercetează și știința din spatele ei. Doctoratul său se concentrează pe maiele naturale, fermentații și digestibilitate – cum pot aluatul și modul de fermentare să transforme pâinea într-un aliment sănătos, care să nu producă disconfort. „Ne ferim să punem o cantitate mare de drojdie și așteptăm pâinea să crească în două ore. Folosim plămădeli care fermentează două-trei zile, ceea ce face produsul mai sănătos pentru organism.

„Această abordare vine și dintr-o experiență personală. După ani petrecuți în străinătate, Luisa a descoperit că suferă de reflux și sindrom de colon iritabil, de aceea nici nu a mai putut consuma pâine obișnuită. Astfel, a început să regândească modul în care face pâine și, implicit, modul în care mănâncă.Lecții din Occident și realitatea din România

„În străinătate am învățat ce înseamnă aprecierea la locul de muncă, încrederea și remunerația pe măsură. În România nu am avut acest suport, dar experiența m-a făcut mai puternică”, spune Luisa. Șederea în străinătate i-a oferit curajul să înceapă un proiect de suflet în satul natal, nu doar ca afacere, ci ca și proiect personal.

O legătură cu trecutul: moara bunicii și credința în pâine

Bunicii Luissei aveau o moară în Feleacu, iar amintirea aceasta o însoțește în fiecare pâine pe care o face. „Când ating pâinea, simt că sunt mai aproape de Dumnezeu și de familia mea”, mărturisește tânăra antreprenoare.

Luissa crede că tinerii de azi au nevoie de mai multă educație în ceea ce privește alimentația și sănătatea. „Sunt mulți tineri care au probleme digestive și nu știu de ce. Eu am reînvățat să mănânc și să urmăresc ce consum pentru a mă simți bine”.

Un mesaj pentru tinerii care visează

„Le-aș spune să-și asculte inima și să insiste pe ceea ce le face plăcere. E important să te înconjori de oameni care te inspiră și te sprijină. Curajul și răbdarea sunt esențiale în orice proiect”.

Luissa Maino nu face doar pâine — ea modelează o punte între tradiție și știință, între Italia și România, între sat și lume. Povestea ei ne amintește că, în fond, dacă ai pâine, ai de toate. Iar când pâinea e bună, ajunge să fie suficientă.

Filmare și editare video: Anastasia Sucitu