Mădălina Surducan coordonează librăria Humanitas din Cluj-Napoca, un oraș universitar în care, spune ea, încă se citește – iar tinerii vin des, interesați nu doar de literatură, ci și de teorie critică, filosofie sau eseuri.

Vezi mulți tineri în librărie căutând „lucruri foarte faine”, spune zâmbind Mădălina.

Deși spune că a ajuns „din întâmplare” în librărie, parcursul Mădălinei Surducan e o demonstrație clară că întâmplarea favorizează doar pe cei care au curajul să caute sensul în mai multe locuri deodată.

Dar traseul ei până aici nu a fost nici drept, nici confortabil. După ce a studiat grafica la Universitatea de Artă, Mădălina și-a continuat căutările într-o zonă teoretică: un masterat și apoi un doctorat în filosofia artei contemporane, la Facultatea de Istorie și Filosofie. Această dublă apartenență – la vizual și la abstract, la carte și la concept – o face o prezență remarcabilă în lumea culturală clujeană.

„Mi-am dorit din liceu să lucrez într-o librărie. Era unul dintre visurile mele, alături de cel de a fi artist”, povestește. Dincolo de activitatea din librărie, Mădălina este implicată și în proiecte care mediatizează arta contemporană pentru publicul larg.

Este colaboratoare a „Art Crawl Cluj”, o inițiativă care organizează tururi ghidate prin spațiile de artă contemporană din oraș – întâlniri între public și actori ai scenei artistice: artiști, curatori, galeriști. Pentru ea, aceste tururi sunt forme de mediere culturală, nu doar „vizite” prin galerii: sunt spații în care se dezmembrează bariere simbolice și se construiesc punți între lumi aparent paralele.

Despre tineri, estetică și limbajul generației noi

Privirea Mădălinei asupra generațiilor tinere este lipsită de condescendență și încărcată de curiozitate activă. Tinerii de azi sunt „ancorați”, spune ea. Mai ancorați în lumea în care trăiesc, cu o conștiință politică vizibil mai pronunțată decât generațiile anterioare. Au acces la noțiuni și grile de interpretare sofisticate, preluate din filosofia contemporană, teoria critică și spațiul social media. Există, desigur, riscul lipsei de nuanță, dar câștigul e real: un vocabular care le permite să vorbească despre realitate în termeni proprii.

Și, mai ales, sunt creativi. „Mi se pare fascinant felul în care limbajul generației tinere a devenit cel estetic”, spune Mădălina. Se referă la o preocupare nu doar pentru ce se spune, ci și pentru cum se arată, cum se structurează vizual. Fenomenul „core” – cu ramificații ca „cottagecore”, „goblincore”, „weirdcore” – devine pentru ea un semn al unei lumi în care estetica a devenit un tip de limbaj identitar.

Într-o epocă a fragmentării, ceea ce face Mădălina Surducan e un act de reunire: între text și context, între arte și filosofie, între spații închise și public larg. Prin muncă, prin lectură și prin prezența constantă în proiecte culturale, ea deschide porți.

Iar în spatele acestor porți, se poate întâmpla dialogul – poate cea mai rară și mai prețioasă formă de schimb din societatea noastră.