Cu această ocazie, a atras atenția sprijinul consistent, venit din diaspora românească, pentru candidați cu viziuni național-suveraniste și retorică anti-UE.

Foarte activă în ultimele zile pe rețelele sociale și la televiziunilor românești, Alina Dolea, șefă de catedră la Facultatea de Media și Comunicare, Universitatea Bournemouth (Marea Britanie), propune o analiză lucidă și nuanțată a acestui fenomen aparent paradoxal.

„De ce românii plecați în Europa votează pentru un proiect suveranist?” – este întrebarea care a dat ocazia unui amplu răspuns din partea Alinei Dolea. Una dintre explicațiile de fond este dezvrăjirea Vestului european. Idealizat în România drept spațiu al bunăstării și al oportunităților, Occidentul este, pentru mulți migranți români, scena unor crize multiple: economice, sociale, post-pandemice și geopolitice.Această confruntare cu realitatea – lipsită de sprijin instituțional pentru înțelegerea diferențelor culturale – produce dezamăgire, frustrare și, în cele din urmă, o repliere identitară: întoarcerea simbolică spre „acasă” și sprijinirea unor mesaje politice centrate pe suveranitate, protecție și rădăcini.

Nevoia de apartenență și impactul propagandei

În diaspora, explică Alina Dolea, nevoia de apartenență s-a intensificat odată cu izolarea din perioada pandemiei. În contextul respingerii sociale sau al retoricii anti-imigrație din țările gazdă, unii români au fost tentați să se retragă într-un „refugiu” național-identitar. Aici, propaganda rusă a găsit un teren fertil. Mesajele anti-occidentale, conspiraționiste și anti-diversitate au fost livrate prin algoritmi care valorizează emoția negativă și polarizarea

„Suntem în plin război hibrid”, avertizează Dolea, „iar armele sunt narativele – anti-europene, anti-știință, anti-drepturile omului – care circulă pe TikTok, Telegram, Facebook”. Ele exploatează traumele migrației și ale tranziției post-comuniste, mistificarea trecutului și faliile culturale încă nerezolvate.

Cultura, identitatea și eșecul statului român

Un alt factor esențial este absența unei strategii publice coerente pentru sprijinirea integrării culturale. Statul român a eșuat să ofere programe de informare, de educație civică și media, de susținere psihologică sau de negociere interculturală pentru diaspora. În acest vid, Biserica – în special în diaspora – a ocupat spațiul simbolic al identității, dar într-o cheie adesea conservatoare, întărită de frica de alteritate și de viziuni închise.Dolea atrage atenția că „românizarea” forțată a trecutului a șters nu doar diversitatea culturală, ci și capacitatea de a înțelege și de a gestiona diferențele. În consecință, mulți migranți români nu doar că nu se integrează, ci nici nu își doresc integrarea: se refugiază într-un proiect imaginar al unei Românii „pure”, necontaminate de valorile Europei liberale.

Ce e de făcut?

În fața acestui peisaj complex, soluțiile propuse nu pot fi decât multidimensionale: programe de alfabetizare media, dezvoltarea competențelor interculturale, sprijin pentru sănătatea mentală, educație civică și conectare reală între statul român și cetățenii săi plecați temporar sau definitiv.

„Și mai avem nevoie de programe de informare despre drepturile și responsabilitățile romanilor în statele în care trăiesc, de educație civică, de dezvoltare a unor competențe de navigare interculturală care să ajute românii să-și păstreze identitatea românească și prin interacțiunea cu alte identități, etnii și culturi”, crede Alina Dolea.

Românii din diaspora nu sunt „manipulați” în mod simplist, ci reacționează la experiențe directe de alienare, la crize nerezolvate, la lipsa de sprijin și sens. A înțelege această dinamică este esențial pentru oricine își propune să construiască o democrație funcțională și o relație autentică între stat și cetățeni – oriunde s-ar afla aceștia.