Adela Rădulescu s-a născut cu deficiențe de vedere. Dacă o întâlniți, sigur o veți recunoaște după zâmbet. Are 34 de ani, trăiește la Cluj-Napoca și este maseuză.

În reportajul video realizat cu ea, am pornit într-o explorare emoționantă, profundă și  personală a unei grădini special amenajate pentru nevăzătorilor.

Pentru că aici, în inima Clujului, la Grădina Botanică „Alexandru Borza”, un colț de natură a căpătat o nouă valoare:  aceea a accesibilității.

Cu o voce caldă și o curiozitate molipsitoare, Adela ne conduce printr-un traseu senzorial gândit pentru cei care nu văd cu ochii, dar simt cu toate celelalte simțuri. „Mi-am dorit să mă pot plimba prin Grădina Botanică… și îmi place că pot veni cu prieteni fără deficiențe și să le arăt cum arată pentru noi accesibilitatea”, spune ea, într-un dialog sincer și emoționant.

Amenajată începând din 2010, în coordonarea Alexandrei Șuteu, cercetător științific la Grădina Botanică, această secțiune specială a grădinii a fost creată cu sprijinul Asociației Nevăzătorilor, al Universității Babeș-Bolyai și al comunității clujene.

Plantele alese sunt tactile, parfumate, ușor de recunoscut prin atingere sau miros, iar etichetele sunt în Braille, în scris reliefat și prevăzute cu sistemul NFC, pentru redare audio pe telefon. Întregul traseu este ghidat de balize sonore activate prin aplicația Step-Hear, oferind orientare și informații vocale despre mediul înconjurător.

Liliana Jarda, biolog la Grădina Botanică, implicată în realizarea proiectului, spune că există în plan și publicarea unui album botanic cu plante în relief, destinat nevăzătorilor.

Adela se bucură de plimbarea în Grădina special amenajată, în primul rând pentru că, spune ea, este o  evadare din oraș, o simte ca pe o grădină intimă, unde „poți să stai tu cu tine, să meditezi”.

Totodată, proiectul devine un exemplu de incluziune urbană și educațională: deschis cercetătorilor, studenților, publicului larg, dar și celor care învață să se adapteze după pierderea vederii.

Urmăriți povestea spusă de Adela, într-un mod calm și luminos, fără dramatism, dar profund. Este o invitație la empatie și curiozitate. „Să nu le fie frică, este îndemnul ei pentru ceilalți, să încerce lucruri noi. La finalul oricărei zile, sigur ajungi la concluzia că a fost ceva frumos”.

„Grădina pentru toți”, cum i-am spus noi, e mai mult decât o poveste despre plante. Este o lecție de vizibilitate spusă de cineva care nu vede, dar care înțelege lumea mai clar decât mulți dintre noi.