Impozitarea progresiva a mai fost practicata in Romania si, daca imi aduc bine aminte, cea mai severa treapta ajungea la 80% astfel incat cei performanti au devenit demotivati in performanta pentru ca "hotul" le fura imoral de mult; asa au aparut migratia creierelor, fuga celor supercalificati (care produceau cat o batoza pentru ca sa traiasca din productia lor ca niste soricei), evaziunea fiscala ca institutie pe termen nedefinit (traieste si astazi!).
Nu mai pun la socoteala ca orice solutie complicata ataca viata, munca si nu birocratia; de fapt produce o birocratizare excesiva si o noua evaziune (din nestiinta celor ce trebuie sa-si declare veniturile si din stiinta celor ce si le vor ascunde).
Cred ca lucrurile simple sunt definitorii pentru societatile ce vor sa progreseze; un nou experiment, prin care de fapt am mai trecut odata (si am uitat de ce l-am abandonat), ne aduce in pozitia jucatorului care suntem: tot pe loc, pe loc, pe loc!
Este oare util sa te apuci sa-ti reglezi ceasula care merge bine, numai asa de dragul ca ideea ti-a "stranfulgerat" prin cap?
Oamenii astia, fara sa faca o analiza de risc, ca niste politicieni autentici ce sunt (deci care stiu totul despre nimic) se apuca sa faca promisiuni fara acoperire si apoi se apuca sa le si puna in practica; de ce oare trebuie sa vina politrucii cu astfel de propuneri si nu cei care sunt la zi cu viata, cu actiunea, cu realitatea economica aceasta nemergand pe supozitii, proiectii, idei de redistribuire a saraciei (adica sa faca saraci si din cei care, desi nu sunt bogati, sunt ceva mai instariti, clasa de sub-mijloc.
Este ca si cand, intr-o competitie de alergat la 400 de metri, pe culoarele celor performanti, ne apucam sa plantam garduri pentru ca sa-i incetinim; o fi bine?
de: Dan 23 Mai 2022 20:09
Nu mai pun la socoteala ca orice solutie complicata ataca viata, munca si nu birocratia; de fapt produce o birocratizare excesiva si o noua evaziune (din nestiinta celor ce trebuie sa-si declare veniturile si din stiinta celor ce si le vor ascunde).
Cred ca lucrurile simple sunt definitorii pentru societatile ce vor sa progreseze; un nou experiment, prin care de fapt am mai trecut odata (si am uitat de ce l-am abandonat), ne aduce in pozitia jucatorului care suntem: tot pe loc, pe loc, pe loc!
Este oare util sa te apuci sa-ti reglezi ceasula care merge bine, numai asa de dragul ca ideea ti-a "stranfulgerat" prin cap?
Oamenii astia, fara sa faca o analiza de risc, ca niste politicieni autentici ce sunt (deci care stiu totul despre nimic) se apuca sa faca promisiuni fara acoperire si apoi se apuca sa le si puna in practica; de ce oare trebuie sa vina politrucii cu astfel de propuneri si nu cei care sunt la zi cu viata, cu actiunea, cu realitatea economica aceasta nemergand pe supozitii, proiectii, idei de redistribuire a saraciei (adica sa faca saraci si din cei care, desi nu sunt bogati, sunt ceva mai instariti, clasa de sub-mijloc.
Este ca si cand, intr-o competitie de alergat la 400 de metri, pe culoarele celor performanti, ne apucam sa plantam garduri pentru ca sa-i incetinim; o fi bine?