Piata libera "as we know it" nu mai exista de mult. Industria agricola de mari dimensiuni, suporta presiuni teribile din partea creditorilor si indirect a marilor producatori de chimicale, asociate acestui domeniu.
O solutie inteligenta propusa in Anglia, de un grup de consultanti, prevedea sustinerea productie locale, in regim de agricultura cooperatista sau individuala, pentru a permite obtinerea unor preturi locale sau zonale, comparabile cu cele din super market-uri. Subventia respectiva se obtinea printr-o taxa speciala aplicata super-marketurilor, de catre consiliile locale, care urmau sa ajute prin creditare sau scutire de taxe, in regim preferential pe micii producatori.
In acest fel cei care nu produc de teama concurentei, taxelor, dificultatilor birocratice, vor fi motivati sa incerce, iar cei care produc deja, se vor putea extinde si ridica nivelul calitativ, ba chiar sa devina, la nivel global, o concurenta echitabila marei industrii si lanturilor comerciale gigant.
La noi insa in loc de astfel de initiative, poate chiar si de subventii, conditionate de productie si desfacere locala, se incurajeaza agrobusiness-ul sau industria la scara mare.
Concret industria la scara mare inseamna agricultura extensiva, saracirea solului, folosire exagerata de chimicale, cu scopul de a obtine randament de productie mare(nu pomenim aici de spagi), iar agrobusiness, inseamna indatorare masiva a micilor producatori, pentru a obtine productie de nivel mare(afectata crunt, cind cererea scade), deci inflexibila si neadecvata nevoilor reala si conditionarea indirecta de a folosi metode invazive asupra solului si mediului. Amindoua in loc de prosperitate locala, nu genereaza decit saracire suplimentara, sporirea veniturilor bancilor si compromiterea mediului.
Nu stiu daca mai are sens sa visam la piata libera, cind stim ca capitalimsul laissez-faire a dus la keynes-ianism, socialismul la neincrederea in economia cooperatista, singura flexibila si aducatoare de prosperitate la nivel local si familial, de mica comunitate, iar noul sistem de parteneriat public-privat(adica mari coporatii, care impun conditii puterii executive, prin pirgii financiar-bancare si sustinere politica cu miza), nu fac decit sa genereze saracire, dependenta si innecare a iniativei private de nivel mic.
de: Adam Smith 04 Mai 2011 14:46
O solutie inteligenta propusa in Anglia, de un grup de consultanti, prevedea sustinerea productie locale, in regim de agricultura cooperatista sau individuala, pentru a permite obtinerea unor preturi locale sau zonale, comparabile cu cele din super market-uri. Subventia respectiva se obtinea printr-o taxa speciala aplicata super-marketurilor, de catre consiliile locale, care urmau sa ajute prin creditare sau scutire de taxe, in regim preferential pe micii producatori.
In acest fel cei care nu produc de teama concurentei, taxelor, dificultatilor birocratice, vor fi motivati sa incerce, iar cei care produc deja, se vor putea extinde si ridica nivelul calitativ, ba chiar sa devina, la nivel global, o concurenta echitabila marei industrii si lanturilor comerciale gigant.
La noi insa in loc de astfel de initiative, poate chiar si de subventii, conditionate de productie si desfacere locala, se incurajeaza agrobusiness-ul sau industria la scara mare.
Concret industria la scara mare inseamna agricultura extensiva, saracirea solului, folosire exagerata de chimicale, cu scopul de a obtine randament de productie mare(nu pomenim aici de spagi), iar agrobusiness, inseamna indatorare masiva a micilor producatori, pentru a obtine productie de nivel mare(afectata crunt, cind cererea scade), deci inflexibila si neadecvata nevoilor reala si conditionarea indirecta de a folosi metode invazive asupra solului si mediului. Amindoua in loc de prosperitate locala, nu genereaza decit saracire suplimentara, sporirea veniturilor bancilor si compromiterea mediului.
Nu stiu daca mai are sens sa visam la piata libera, cind stim ca capitalimsul laissez-faire a dus la keynes-ianism, socialismul la neincrederea in economia cooperatista, singura flexibila si aducatoare de prosperitate la nivel local si familial, de mica comunitate, iar noul sistem de parteneriat public-privat(adica mari coporatii, care impun conditii puterii executive, prin pirgii financiar-bancare si sustinere politica cu miza), nu fac decit sa genereze saracire, dependenta si innecare a iniativei private de nivel mic.