Talleyrand și Fouché sau Viciul sprijinit de Crimă; două personaje care dăinuie, inseparabil, de aproape 250 de ani, în Istorie. De le vor fi avut românii, în decursul istoriei, nu este fapt consacrat. Dar este sigur că, avându-i americanii, chiar contemporani cu noi și avându-i rușii, chiar înaintea francezilor, este puțin probabil să lipsească din istoria noastră. Iar , dacă nu i-am avut până acum, îi avem astăzi; multiplicați în mii de perechi. De ce să-i aibă numai alde ăia iar noi să le ducem dorul?! Oricum, mai vitregiți de soartă nu suntem; am avut un Dinu Păturică, ceea ce nu știu să fi avut francezii. Azi, ca și atunci Talleyrand al nostru este un om rasat, duce de București; are obiective pe termen lung și pare a și le realiza, ca și celălalt Talleyrand, cu concursul lui Fouché al nostru, un provincial, care nu-și dă seama, că este o unealtă, vinovată, în mâna lui Talleyrand. În istoria Franței Talleyrand, care era întruchiparea lichelismului și a viciului, i-a supraviețuit lui Fouché, întruparea brutalității și a parvenitismului. Din arsenalul amândorura nu lipsea minciuna, venalitatea și cinismul. Similitudini există și vom vedea care va fi finalul jocului ”Hoții și gardiștii”, la români. Eu pariez, 10 la 1, că va fi tot ca la francezi