„Este absurd să judeci filmul într-o cheie realistă, e o nebunie”, spune Bogdan Mureșanu, regizorul filmului „Anul Nou care n-a fost”, într-un interviu acordat PRESShub.ro.

„Anul Nou care n-a fost”, scris, regizat și produs de Bogdan Mureșanu și coprodus de Ada Solomon, Viorel Chesaru, Vanja Kovacevic, are, până la momentul actual, 20 de selecții la festivaluri internaționale și 14 premii. Printre acestea, premiul pentru Cel mai bun film din secțiunea Orizzonti la Festivalul de Film de la Veneția, Piramida de Aur – cea mai înaltă distincție a Festivalului Internațional de Film de la Cairo, Premiul New Voices New Visions – Palm Springs International Film Festival, Premiul pentru cel mai bun regizor la Goa International Film Festival India, dar și două premii la Festivalul de Film de la Arras, dedicat cinematografiei europene.

Pe lângă distincțiile obținute la festivalurile internaționale, producția s-a dovedit a fi un succes în sălile de cinematograf din România. De la finalul anului trecut, după difuzarea în premieră la TVR, filmul este disponibil și pe Netflix. „Anul Nou care n-a fost” surprinde viețile a șase personaje ale căror traiectorii se intersectează într-o singură zi, pe 21 decembrie, înainte de Revoluția din 1989.

Ada CODĂU: Cum v-ați așteptat să fie primit acest film? V-ați imaginat că va fi trăit chatartic de atât de mulți spectatori?

Bogdan MUREȘANU: A, nu, nu mi-am închipuit asta, nu aveam niște așteptări extreme. Ca să fiu foarte cinstit, a fost un film atât de greu de făcut încât, atunci când lucram la el, îmi doream doar să-l termin și să-l arăt undeva. Chiar și la un cinematograf de cartier, cum este la Muzeul Țăranului Român, adică în cartierul meu. Aveam niște așteptări minimale, pentru că așa cred că e sănătos să ai. Ce s-a întâmplat cu el depășește orice închipuire. Nu aș fi putut vreodată să-mi închipui că devine (n.r. – filmul) un soi de fenomen și că, uneori, cum s-a întâmplat acum, când am fost în Serbia, e instrumentalizat politic. Aici este o discuție interesantă, pentru că filmul poate să fie instrumentalizat politic în acest sens. Am fost, recent, la un festival din Serbia și filmul a fost văzut acolo cu o stranie actualitate, dat fiindcă ei au în aceste momente niște probleme cu un regim autoritar și evident ecoul lui a fost cu totul altul decât într-o țară ca Suedia, unde mă aflu acum, în care poate fi receptat mai cu seamă ca un film istoric.

A.C.: Cât timp v-ați documentat pentru a face „Anul Nou care n-a fost”? Care au fost sursele dumneavoastră? Cât a fost istorie orală și cât au fost arhive, documentare, memorialistică?

B.M.: Am făcut o grămadă de interviuri pentru bucățile cu Uranus. Am avut acces la tot felul de arhive. Pentru emisiunea „Plugușorul patriotic”, m-am dus acolo, în televiziune, și m-am uitat la toată caseta cu ce au tras atunci. Bineînțeles, m-am uitat la arhivele cu Ceaușescu din ziua aia, am citit despre ziua respectivă. A existat, într-adevăr, și cercetare orală, am vorbit cu tot felul de oameni ca să îmi aducă aminte care era atmosfera generală a zilei. Dar am citit și niște dosare de Securitate despre fugari, despre fenomenul celor care treceau granița. Am făcut lucrurile astea, m-am interesat cum funcționa aparatul de Securitate.

Citiți interviul integral pe PRESShub.ro.