În primăvară, romii au fost acuzați pentru extinderea epidemiei de coronavirus. Valul doi al pandemiei a venit cu mai puțină stigmă la adresa cetățenilor de etnie romă, dar problemele sociale sau economice s-au acutizat. 

Romii au fost una dintre principalele categorii de cetățeni blamată de restul populației pentru răspândirea coronavirusului, potrivit unui sondaj efectuat în primăvară de IRES pentru Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună. Chiar dacă doar unul din zece români a spus că romii sunt principalii responsabili pentru extinderea epidemiei (față de unul din trei care acuzau diaspora), atitudinea față de comunitatea romă nu a fost deloc îngăduitoare.

Nu de puține ori, în mass-media dar și în discursul public, romii au fost scoși țapi ispășitori. Mai grav este că și autoritățile au reacționat deseori agresiv, iar forțele de ordine au avut manifestări violente și, uneori, au aplicat tratamente degradante la adresa romilor, dar și ale cetățenilor neromi din zone în care populația romă este majoritară.

Deși în toamnă numărul de cazuri și cel al deceselor provocate de COVID-19 este cu mult mai mare decât în timpul stării de urgență din martie-mai, atitudinea față de romi nu mai este atât de beligerantă, însă comunitățile defavorizate sunt la fel de lipsite de ajutor.

„În momentul de față, panica nu mai este la fel de mare. Când contextul este altul, nici reacția (față de romi) nu mai este la fel de agresivă”, spune sociologul Gelu Duminică, director executiv al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună.

Atitudinea s-a schimbat încă de la nivelul politicienilor și a mass-media - uneori cu amenzi sau intervenții din partea organizațiilor ce se ocupă de combaterea discriminării, dar și pe fondul unei abundențe de informații referitoare la coronavirus, adaugă Duminică.

„Când multă lume încalcă regulile, nu mai e nevoie de țapi ispășitori”, spune sociologul.
 

„Coronascepticismul duce la o toleranță mult mai mare față de încălcarea regulilor”. 

Dar, dacă acuzele împotriva romilor nu sunt la fel de puternice, situația economică a majorității comunităților rome este la fel de deplorabilă.

Multe familii de etnie romă sunt dependente de activități care au fost blocate aproape complet de pandemie. „Colectarea de materiale neferoase, munca cu ziua au scăzut foarte mult. Lăutarii sunt praf și pulbere”, spune Gelu Duminică.

Pandemia a afectat mobilitatea și a afectat toți indivizii pentru care mobilitatea este esențială în activitatea pe care o desfășoară, inclusiv romii nomazi.

Iar situația nu este limitată la cetățenii unei anumite etnii. „Jumătate din populația României declară că nu are rezerve materiale pentru a face față unei situații de criză, iar criza durează deja de nouă luni”, punctează Gelu Duminică.

Iar autoritățile nu par să fi învățat lecțiile din primăvară, astfel că valul al doilea al pandemiei a găsit comunitățile defavorizate la fel de nepregătite pentru a depăși impactul economic și social.

Încă nu am învățat nimic din pandemie

„În ceea ce privește riscurile ce decurg din condițiile inadecvate de locuire ale persoanele marginalizate, autoritățile locale nu par să fi învățat din experiența din primăvară. Evacuările forțate nu s-au interzis. Locuințe adecvate pentru persoanele aflate sub riscul locuirii în condiții de supraaglomerare sau în medii poluate, nu s-au asigurat. Nu s-au făcut planuri de construcție de locuințe sociale nici pentru anul 2021”, spune Eniko Vincze, profesor la Universitate Babeș-Bolyai și activist pentru dreptate locativă în Căși sociale ACUM! Din Cluj-Napoca.

Ea punctează că nici Planul Național de Redresare și Reziliență nu prevede măsuri în această direcție, deși România ar putea folosi din banii europeni pentru a rezolva anumite situații sociale complicate. 

„Se poate observa, că guvernul aflat în campania electorală pentru alegerile parlamentare, a inclus în același document de planificare atât sursele separate ale bugetului UE alocat pentru România pentru redresare economică (prevăzut pentru investiții în infrastructură), cât și ale programelor operaționale definite în bugetul fondurilor structurale multianuale. Unde vedeți locuințe sociale în acest plan? Eu am văzut doar în planul Programului Operațional numit Incluziune și demnitate socială, al cărui scop este de a sprijini incluziunea socială a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, unde se promite doar atât, pe plan național și de-a lungul întregii perioade 2021-2027: "Asigurarea de locuințe sociale pentru cel puțin 3000 de persoane vulnerabile”, adaugă Vincze.

În plus, punctează ea, declarațiile decidenților sunt împotriva creșterii venitului minim pe economie, împotriva creșterii așa-numitului venit minim garantat și împotriva creșterii fondurilor de protecție socială și a ajutorului de șomaj. „Toate acestea sunt semne foarte foarte proaste pentru toți cei care deja și până acum trăiau în sărăcie, pentru toți cei care își pierd locurile de muncă în contextul recesiunii economice, pentru toți cei care și până acum au locuit în locuințe supraaglomerate, în condiții inadecvate, în risc de evacuare”, observă Eniko Vincze.

Statul a fost „centrat pe acțiune pompieristică, nu pe acțiune strategică”, spune și Gelu Duminică, care spune că guvernul și autoritățile locale au făcut foarte puțin pentru comunitățile vulnerabile și, îndeosebi, la presiunea ONG-urilor, dar unele programe nu sunt încă operaționale.

„Lucrăm cu 50 de școli, niciuna nu are tablete”, spune reprezentantul Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună.

Gelu Duminică spune că în comunitățile vulnerabile există o forță de muncă greu de integrat acum, dar care se va îndepărta și mai mult. „Înainte aveau școală proastă, acum nu mai au școală deloc”, punctează el.

Situația nu se limitează doar la comunitățile din sate uitate de lume, ci și chiar în interiorul orașelor. Situația celor 1.500 de cetățeni de etnie romă din Pata Rât - depozitul de deșeuri de lângă Cluj-Napoca, a fost documentată inclusiv în timpul pandemiei, dar situația lor este la fel de nesigură și dramatică, spune Eniko Vincze, de la Căși Sociale ACUM!.

„Nimeni din administrația publică, nici locală, nici județeană, nici centrală (pentru că reprezentanți ai guvernului au făcut multe vizite în Cluj-Napoca mai ales după alegerile locale) nu s-a gândit nici în perioada valului doi al pandemiei, să răspundă la nevoia centrală a comunităților din Pata Rât: aceea de a avea acces la o locuință socială care să le ofere condiții adecvate și din punctul de vedere al protecției împotriva coronavirusului”, spune Eniko Vincze.

Ea vorbește despre condițiile improprii în care locuiesc majoritatea familiilor din comunitățile din Pata Rât - fără apă și toaletă în casă, fără încălzire și lumină adecvată, condiții care cresc riscul de îmbolnăviri cu COVID-19.

„Oamenii au continuat să lucreze până acum, precum au lucrat și în starea de urgență. Pentru că majoritatea lor lucrează în construcții și în salubrizare”, spune Eniko Vincze.

Aceștia au fost expuși pericolului de infectare, iar unii chiar s-au infectat, dar posibilii contacți nu și-au făcut teste, pentru că nu li s-au efectuat teste gratuite, și nu au banii necesari pentru a-și plăti testele la clinicile private. 

„Între timp, a venit iarna. Oamenii, vrând-nevrând, petrec mai mult timp în case. Laolaltă cu copiii de vârstă școlară. Vă puteți închipui cât este de dificil, în multe cazuri chiar imposibil, să stai ca mamă sau tată cu copiii tăi școlari, să-i motivezi și ajuți să facă școala online? Cine cum poate să asigure liniștea și intimitatea necesare pentru asta, într-o încăpere de 16 metri pătrați, eventual cu alți copii mai mici, cu membri ai familiei care se întorc acasă din turele de noapte vrând să se odihnească, cu nevoia de a face de mâncare și a de te spăla în aceeași încăpere?” comentează Eniko Vincze.

Zona aceasta, „de la marginea societății”, este foarte afectată, punctează și Gelu Duminică. „Soluții există, dar trebuie să îi vezi pe oamenii aceștia. Când faci programe de finanțare, să iei în considerare pe toată lumea, nu doar pe cei ce vând bilete, ci și pe cei care chiar produc actul artistic”, spune sociologul.