Curtea de Apel Craiova a respins vineri cererea lui Licu de suspendare a executării deciziei judecătorești prin care Sorina a fost adoptată de către un cuplu de români din SUA. Cazul e departe de a se încheia și are multiple riscuri psihologice.

Decizia instanței, care a respins cererea Procurorului general, Bogdan Licu, nu înseamnă că fetița de 8 ani, din Baia de Aramă, jud. Mehedinți, și părinții ei adoptivi pot pleca în SUA. Mai sunt și alte acțiuni în instanță, iar pașaportul Sorinei a fost reținut de  procuroarea Mihaiela Iorga Moraru de la Secția de investigare a infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Procurorul general, Bogdan Licu, a mai cerut instanței de judecată să oblige părinții adoptivi să ducă fetița la psiholog. 

Cazul Sorinei e foarte complicat, iar imaginile transmise de rudele asistenților maternali pe Facebook și preluate de mass-media au dus la crearea a două tabere: una care ține partea familiei Șărămăt și una care consideră că fetița nu a fost pregătită pentru adopție de către cei care au crescut-o.

Până când cazul nu va fi tranșat în justiție, părerile de orice fel sunt hazardate. Dar se poate discuta asupra modului în care fetita a fost pregătită pentru a pleca alături de părinții adoptivi.

În 2018, familia Șărămăt a depus la DIICOT Mehedinți o plângere penală împotriva soților Săcărin, în care i-au acuzat de trafic de minori în vederea prelevării organelor, dar și că au mituit autoritățile române cu 30.000 de dolari pentru a le încuviința adopția. În 2019, familia Săcărin a primit "neînceperea urmăririi penale", fiind clasată plângerea. Dacă soții Șărămăt s-au dus la DIICOT cu o astfel de plângere, e de presupus că ar fi putut s-o sperie și pe fetiță cu astfel de acuzații. 

Întrebarea care se pune e cât de mult a fost ajutată fetița de un psiholog și de asistenții maternali pentru a se pregăti pentru viața alături de părinții adoptivi?

Prof. univ. dr. Eugen Avram, directorul Departamentului de Psihologie din cadrul Universității București, susține că, în momentul de față, în România, actele normative nu includ  proceduri ferme privind evaluarea și pregătirea psihologică în vederea adopției, dar și pentru etapele ulterioare, atât pentru copil, cât și pentru adulții implicați.

Profesorul Eugen Avram afirmă că există o problemă la nivel de sistem: lipsa procedurilor de prevenție a riscului psihologic la nivelul instituțiilor, sectoarelor de activitate, și, generic, la nivelul populației. Specialistul este de părere că, în cazul adopției gestiunea deficitară a tranziției poate avea consecințe semnificative pentru copil, dar și pentru familia adoptivă: tulburări de adaptare, tulburări emoționale, tulburări ale capacității de performanță.

Acesta atrage atenția și asupra faptului că evaluarea psihologică se desfășoară în cadrul unui număr insuficient de ore, fiind prevăzute doar patru ore de întâlniri de evaluare/consiliere.

În unele etape ale procesului de adopție (etapa de potrivire inițială, etapa de potrivire practică, etapa de după adopție) nu se menționează activitatea de monitorizare psihologică și socială a copilului și adulților implicați. 

"Copiii supuși procedurilor de adopție constituie o categorie vulnerabilă care trebuie supravegheată o lungă perioadă de timp înainte și după adopție. Există un protocol viabil de monitorizare psihologică și socială a evoluției copiilor adoptați? Știm în mod real ce se întâmplă cu ei la 5 sau 10 ani de la adopție? În procesele de adopție este necesară o evaluare psihologică extinsă (evaluare longitudinală, evaluarea familiei extinse, a istoricului de sănătate a familiei, activitățile adoptatorului, etc.), trebuie alocate mult mai multe ore de evaluare și pregătire psihologică în cadrul unui proces de monitorizare a copilului și adulților implicați”, apreciază prof. univ. dr. Eugen Avram.  

Lipsa de interes pentru sănătatea psihologică nu se regăsește doar în cazul adopțiilor, ci este o problemă generalizată.

Profesorul universitar Eugen Avram este de părere că majoritatea problemelor psihologice sunt cauzate de expunerea la factori psihotoxici, iar evoluția sănătății psihice a populației are un parcurs aleator în lipsa unor activități organizate care să permită protecția psihologică.

"Dacă analizăm prevalența problemelor de sănătate psihică tragem concluzia că nu avem niciun control, nici măcar în ariile pe care le gestionează instituții de importanță majoră în societate. Victima este cetățeanul, adult, tânăr sau copilul. Ne mirăm de ce mulți copii dobândesc probleme de adaptare, comportamente vicioase sau de ce nu își valorifică talentul. Avem tot interesul ca adopția să contribuie la crearea unui cetățean sănătos psihic și apt pentru muncă. O societate sănătoasă mintal se creează prin grija pentru sufletul fiecăruia! Avem specialiști care pot contribui la crearea unei performanțe adaptative optime a copiilor adoptați și a familiilor adoptive. Evaluarea psihologică, monitorizarea psihologică, consilierea, asistarea, psihoterapia de suport sunt activități ce contribuie la sănătatea psihică a populației. Aceste activități trebuie să fie mai bine reprezentate în actele normative”, explică directorul Departamentului de Psihologie din cadrul Universității București.