Expoziția „Urma Cavalerului” a pictorului clujean Ioan Sbârciu a transformat palatul într-un spațiu al memoriei și al visului.

Sub luminile calde ale salonului de primire, cu pereții îmbrăcați în lemn și casetele renascentiste – fiecare o mică poveste sculptată – discursul profesorului Aurel Codoban a făcut legătura între trecut și prezent: „Ioan Sbârciu, pictor și profesor, neoexpresionist adesea, dar romantic neobosit, e convins că arta trebuie să fie misterioasă și îndrăzneață. Această expoziție este o meditație asupra unei absențe fertile.”

Profesorul Sbârciu „e un creator de peisaje monumentale, în care misterul și substanța se combină prin luminări poetice și rețele complexe de culoare orientate către teme esențiale precum soarta Pământului, relația noastră cu natura și memoria colectivă. Artistul este în același timp un cavaler rătăcit într-un peisaj al memoriei și un pedagog care propagă o viziune a artei ca spațiu viu și regenerativ”, a explicat Aurel Codoban.

Sbârciu nu pictează ce a fost, ci ce ar fi putut fi. Cavalerul lui nu mai intră în bătălie, ci traversează un câmp de memorie. Don Quijotte modern rătăcește prin sate uitate și păduri arse, purtând cu el o luciditate melancolică. „Urma” nu e pașii lui, ci amprenta unei tradiții netrăite, a continuității care ne lipsește, spunea Codoban.

Și palatul, cu terasele sale încadrate de coloane dorice, soba din teracotă verde realizată de baronul Adam Bánffy sau balconul ce privește terenul de 4,5 hectare, devine parte din acest joc al memoriei. Adam a fost un pasionat de artă, a lucrat cu mâinile lui piesele de sculptură și decorul palatului, muncea cot la cot cu meșterii locali, de aceea i se spunea „baronul în salopetă”. După Cel de-al Doilea Război Mondial palatul a fost confiscat de comuniști și transformat în cămin pentru copiii cu dizabilități. Pentru că nu a fost revendicat după 1989, domeniul a intrat în proprietatea Consiliului Județean Cluj.

Citiți continuarea pe PRESShub.ro.